Isus și tradiția bătrânilor
(Mt. 15:1-20)1 Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El 2 și i-au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3 (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală cu atenție mâinile, ținând astfel tradiția bătrânilor. 4 Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s-au spălat. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)
5 Atunci fariseii și cărturarii L-au întrebat pe Isus:
‒ De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?
6 El le-a răspuns:
‒ Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:
„Poporul acesta Mă onorează cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
7 Degeaba însă Mi se închină ei,
dând ca învățături
niște porunci de-ale oamenilor!“.
8 Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea ulcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.
9 Apoi le-a zis:
‒ Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați tradiția voastră! 10 Căci Moise a zis: „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Cel ce-și vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“ . 11 Însă voi ziceți: „Un om nu este vinovat dacă îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban»“ (adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu ). 12 Astfel, voi nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui 13 și desființați Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.
Lucrurile care îl întinează pe om
14 Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți! 15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“. 16 Dacă are cineva urechi de auzit să audă!
17 După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din exterior nu-l poate întina, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“ .
20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21 Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria și nesăbuința. 23 Toate aceste rele ies din interior și îl întinează pe om“.
Credința femeii siro-feniciene
(Mt. 15:21-28)24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25 ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia.
Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, 27 dar Isus i-a zis:
‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.
28 Însă ea a răspuns și i-a zis:
‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29 Atunci El i-a zis:
‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta.
30 Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.
Isus vindecă un surdo-mut
(Mt. 15:29-31)31 Atunci Isus a ieșit iarăși din teritoriul Tyrului și S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul teritoriului Decapolisului. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el.
33 Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“. 35 Și imediat i s-au deschis urechile, i s-a descleștat limba și a început să vorbească bine. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.
Ăl Fariseie vi o sîcaimo le phurengo
1 Ăl Fariseie vi varăsode rai sîcadine, save avile anda o Ierusalimo, chidineaile c‐o Isus. 2 Von dichle varăsaven anda Lescă ucenice cai hale bi‐ujimască vastența, sar vi bi‐halade. 3 Ăl Fariseie, ta sa ăl Iudeie ci han bi‐codolaco te halaven mișto pengă vast, cadea sar sichile ăl phure. 4 Vi cana asban pa o marșevo, ci han ji cana ci naion. Sîn but aver buchea save von sichile te încărăn, sar: o halaimo le paharengo, le chorengo, le vidrengo sar vi le patonengo. 5 Cadea ăl Fariseie sar vi ăl sîcadine rai pușle Lestar: „Sostar ci încărghion Chire ucenice le phurengă sîcaimastar, ta han bi‐halade vastența?“ 6 O Isus palpale phenel: Tume save camen te aven dichline, mișto proorocisardeas o Isaia pa tumende, sar sîn ramome: „Cadala but manușa del‐man e pachiv le ustența, ta lengo ilo sîn dur Mandar. 7 Ta bi‐chancimasco den‐Man e pachiv von, den sîcaimo savo ci sîn aver‐cola numa varăsave sîcaimata le manușăndar.“ 8 Tume muchăn e crisî le Devleschi, te încărăn o sîcaimo le manușăngo, sar le chorengo halaimo, vi le paharengo, vi cărăn but buchea cadalendar. 9 Vo mai phendeas‐lengă: „Șucar rimosardean e crisî le Devleschi, cai te încărăn tumare sîcaimata le phurengo. 10 Sostar o Moise phendeas: ‘Te des e pachiv chire dades vi chire devora;’ ta: ‘Codo savo del duma jiungalimasa pescă dades vi pesca devora, te avel doșalo merimasco.’ 11 Tume, sa anda codea, phenen: ‘Te avela iech manuș te phenel pescă dadescă sar vi pesca devoracă: „Voră sosa daștisardeas te vazdav tucă“, sîn Corbano’, sar sîn dino le Devlescă, vi cărăl mișto; 12 ta ci mai muchăn‐les te cărăl chanci anda pesco dad vi anda peschi devorî. 13 Ta cadea, rimosardean o Divano le Devlesco, pa tumare phurengo sîcaimo. Vi cărăn but aver buchea!“
So melearăl le manușăs
14 Pala codea, chardeas peste le bute manușăn, vi phenel‐lengă: „Așunen Man savoră te hachiarăn. 15 Avri anda o manuș ci sîn chanci savo, te jial andă leste, te daștil te melearăl‐les; ta so inclel anda o manuș, codo melearăl‐les. 16 Te sîn varăcas cana te așunel, te așunel.“ 17 Pala soste andră găleas and‐o chăr, cana sas dur le bute manușăndar, Lescă ucenice pușle‐Les pa cadea pilda. 18 Vo phenel‐lengă: „Vi tume san cadea bi‐hachiarimască? Ci hachiarăn că chanci so jial avreal and‐o manuș, ci daștil te melearăl‐les? 19 Sostar ci jial andă lesco ilo, ta andă lesco păr, pala codea sîn avri dini and‐e hazna?“ Phendeas cadea, Vo cărdeas sa ăl habenata ujo. 20 Vo mai phendeas‐lengă: „So avel avri anda o manuș, codea melearăl le manușăs. 21 Sostar andral, anda o ilo le manușăngo, inclen ăl jiungalimata, curvișago, curvie, mudarimata, 22 ciorimata, butimata, garaimata, tharimata, buchea lajeavescă, iach jiungali, tele dichlimo, barimo, dilimo. 23 Sa cadala buchea jiungale aven andral, von melearăn le manușăs.“
E jiuvli anda‐o Canaano
24 O Isus găleatar othar, vo găleatar othar p‐ăl thana le Tiroscă vi le Sidonoscă. Andră găleas andă iech chăr, camelas te ci jianel chonic că sîn othe; ta ci daștisardeas te așel garadines. 25 Sa acana, iech jiuvli, saveschi racli sas hutildini catar iech duho savo ci sas ujo, așundeas că den duma pa Leste, voi avileas vi șiudeas pes angla Lescă pînră. 26 Cadea jiuvli sas iech grecoica, anda o neamo Siro‐fenicianuri. Voi rughilas‐Les te lel avri le bengăs anda lachi racli. 27 O Isus phendeas‐lacă: „Te mechăs mai anglal te ceailon ăl șeavoră: sostar ci sîn mișto te les o manro le șeavorăngo, te șiudes‐les le riconengă.“ 28 „Cadea, Raie“, phenel‐Lescă palpale voi: „ta vi ăl ricone tela e sinia han ăl purșuca le șeavorăngă.“ 29 Acana o Isus phenel‐lacă: „Anda cadea duma, te jiastar, avri inclisteas o beng anda chiri racli.“ 30 Ta cana andră găleas e jiuvli andă pesco chăr, arachleas le raclea tele peli and‐o pato; sar vi avri inclisteas o beng anda late.
Sastearghiol iech cașuco‐muto
31 O Isus găleatar anda‐l than le Tiroscă, pale avileas p‐o Sidono pașa o baro pai le Galileaco, nachleas p‐ăl thana le Decapole. 32 Ande‐Leste iechă cașucăs, savo delas duma phares, vi rughisarde‐Les te thol Pescă vast pă leste. 33 Vo leas‐les mai ocothe le bute manușăndar, thodeas Pescă naie andă lescă can, vi arăsleas lesca șibate Pescă șiungaresa. 34 Pala codea, vazdeas Pescă iacha cai o ceri, vi phenel: „Efata“, sar: „Putărghio!“ 35 Sa acana, putărghile lescă can, avri phanglinaileas leschi șib, sar vi deas duma zurales mișto. 36 O Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască; ta sodesa poruncil‐lengă mai but, cărnas‐Les prinjeandino mai but. 37 Von așenas sar pahome zurales but, vi phenenas: „Savoră cola cărăl‐le zurales ciudimasa; vi le cașucăn cărăl te așunen, save ci den duma cărăl‐le te den duma.“