Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă;
ascultă cu atenție strigătul meu!
Pleacă-Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2 Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Când mi-ai cercetat inima, când m-ai vizitat noaptea,
când m-ai pus la încercare, n-ai găsit nimic.
Gura mea n-a rostit altceva decât ceea ce-am gândit.
4 Cu privire la faptele omului,
m-am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s-au clătinat picioarele.
6 Eu Te chem pentru că Tu îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ți urechea spre mine! Ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11 Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l și trântește-l!
Scapă-mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte de moștenire este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comorile Tale.
Copiii acestora sunt sătui și lasă urmașilor lor belșugul lor.
15 Însă eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi bucura pe deplin de prezența Ta.