Psalmul 78
Un maschil al lui Asaf
1 Poporul meu, ascultă învățătura mea!
Plecați-vă urechea la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura să spun un proverb;
voi rosti lucruri ascunse din trecut,
3 pe care le-am auzit, pe care le-am învățat,
pe care ni le-au istorisit părinții noștri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noștri,
ci vom proclama generației următoare
faptele demne de laudă ale Domnului,
puterea Lui și minunile pe care le-a înfăptuit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov,
a stabilit o Lege în Israel
și a poruncit părinților noștri
s-o facă cunoscută fiilor lor,
6 pentru ca generația următoare,
fiii care se vor naște, s-o cunoască
și apoi să se ridice și s-o istorisească fiilor lor,
7 pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să-I împlinească poruncile,
8 ca să nu fie ca strămoșii lor,
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație care nu și-a pregătit inima
și al cărei duh n-a fost credincios lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 n-au ținut legământul lui Dumnezeu,
au refuzat să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat lucrările
și minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoșilor lor
în regiunea Țoan din țara Egiptului.
13 A despărțit marea și i-a trecut prin ea,
ridicând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
și toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în deșert,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
și să curgă apa râuri-râuri.
17 Dar ei și-au înmulțit păcatele față de El,
răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în deșert.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în deșert?
20 Iată, El a lovit stânca
din care a țâșnit apa și s-au revărsat pârâuri,
însă va putea El oare să ne dea și pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“.
21 De aceea Domnul a auzit și S-a mâniat.
S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că n-au crezut în Dumnezeu
și nu s-au încrezut în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerurilor.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană, ca să aibă de mâncare,
și le-a dat grâu din cer.
25 Fiecare a mâncat pâinea celor măreți,
și le-a trimis hrană din belșug.
26 A stârnit în ceruri vântul de est
și a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,
și înaripate, multe ca nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuințelor lor.
29 Au mâncat și s-au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-și astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu s-a și dezlănțuit împotriva lor,
omorându-i pe cei mai viguroși dintre ei
și doborându-i pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
și n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a pus capăt zilelor în deșertăciune
și anilor lor în groază.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau și-L căutau pe Dumnezeu cu ardoare;
35 își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înșelau cu gura lor
și cu limba lor Îl mințeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
și nu erau credincioși legământului Său.
38 Totuși, El a fost milostiv;
El a făcut ispășire pentru nelegiuire
și nu a distrus.
De multe ori Și-a retras mânia
și nu Și-a aprins întreaga Lui furie.
39 Și-a adus aminte că sunt doar carne,
doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.
40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deșert
și L-au întristat în pustiu!
41 S-au răzvrătit și L-au ispitit pe Dumnezeu,
îndurerându-L astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu și-au amintit de ajutorul Lui,
de ziua când i-a scăpat de dușmani,
43 când Și-a înfăptuit semnele în Egipt
și minunile Sale în regiunea Țoan.
44 Le-a transformat râurile în sânge
și n-au mai putut să bea din pârâurile lor.
45 A trimis împotriva lor roiuri de muște care i-au devorat
și broaște care i-au distrus.
46 Le-a dat roadele pradă omizii,
iar munca lor pradă lăcustei.
47 Le-a ruinat viile cu grindină,
și sicomorii cu vijelie.
48 Le-a dat vitele pradă grindinei,
iar cirezile pradă fulgerelor.
49 Și-a trimis împotriva lor mânia Lui,
furia, indignarea și necazul,
îngeri aducători de nenorociri.
50 Și-a dat frâu liber mâniei,
fără să le scape sufletul de la moarte,
dându-le viața pe mâna molimei.
51 I-a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului,
primele roade ale vigorii celor din corturile lui Ham.
52 A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi
și i-a condus prin deșert ca pe o turmă.
53 I-a condus în siguranță, ca să nu le fie groază,
în timp ce pe dușmanii lor i-a acoperit marea.
54 I-a adus în teritoriul Lui cel sfânt,
la muntele pe care l-a câștigat dreapta Sa.
55 A alungat dinaintea lor națiuni,
le-a dat teritoriul în moștenire
și a făcut ca semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
și s-au răzvrătit împotriva Lui;
n-au păzit învățăturile Lui.
57 S-au depărtat și au fost necredincioși,
asemenea strămoșilor lor.
S-au schimbat și au devenit ca un arc înșelător.
58 L-au provocat la mânie prin înălțimile lor,
iar prin chipurile lor cioplite I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, S-a mâniat
și l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Și-a părăsit Tabernaculul din Șilo,
Cortul pe care-l așezase printre oameni.
61 Și-a lăsat puterea în captivitate
și măreția – în mâna dușmanului.
62 Și-a dat poporul pradă sabiei
și S-a mâniat pe moștenirea Lui.
63 Tinerii Lui au fost nimiciți de foc,
iar fecioarele Lui n-au mai fost lăudate.
64 Preoții Lui au căzut loviți de sabie,
iar văduvele Lui n-au mai bocit.
65 Atunci Stăpânul S-a trezit, ca unul care dormise,
ca un viteaz doborât de vin.
66 Și-a înlăturat dușmanii,
i-a acoperit cu rușine pentru totdeauna.
67 Totuși, El a respins Cortul lui Iosif
și nu a ales seminția lui Efraim.
68 A ales însă seminția lui Iuda
și muntele Sion, pe care-l iubește.
69 Și-a construit Sfântul Lăcaș ca înălțimile,
ca pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, slujitorul Lui,
l-a luat de la staulele oilor
71 și l-a adus dinapoia mieilor
ca să-l păstorească pe poporul Său, Iacov,
și pe Israel, moștenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăție de inimă
și i-a condus cu mâini pricepute.