Fuga lui David la Nob
1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieșit în întâmpinare tremurând și l-a întrebat:
‒ De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?
2 David i-a răspuns preotului Ahimelek:
‒ Regele mi-a încredințat o misiune, zicându-mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te-am trimis și pe care ți-am încredințat-o“. Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4 Dar preotul i-a răspuns lui David, zicând:
‒ Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot să-ți dau doar pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.
5 David i-a răspuns preotului:
‒ Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?
6 Atunci, preotul i-a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.
7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui Saul.
8 David i-a zis lui Ahimelek:
‒ Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi-am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9 Preotul i-a răspuns:
‒ Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în Valea Ela, este înfășurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci în afară de aceasta, nu este alta.
David a zis:
‒ Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!
Fuga lui David la Gat
10 David s-a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.
11 Slujitorii lui Achiș i-au zis acestuia:
‒ Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“.
12 David s-a gândit în inima lui la aceste cuvinte și s-a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului. 13 Și, înaintea ochilor lor, și-a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă.
14 Atunci Achiș le-a zis slujitorilor săi:
‒ Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-ați adus? 15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l-ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?