Orice lucru își are timpul său
1 Pentru toate există o vreme
și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2 un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge;
3 un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a construi;
4 un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5 un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6 un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7 un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8 un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9 Ce câștig are lucrătorul din toată munca lui cea grea? 10 Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să fie ocupați cu ea. 11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia în inimile lor, dar omul nu poate înțelege lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început până la sfârșit. 12 Înțeleg că, pentru oameni, nu este nimic mai bun decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13 În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce o viață bună, în timpul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu. 14 Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu procedează astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15 Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.
16 Am mai văzut ceva sub soare:
Pe locul judecății, acolo era răutatea
și pe locul dreptății, acolo era răutatea.
17 Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,
căci a stabilit un timp pentru orice lucru
și pentru orice faptă“.
18 Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele“. 19 Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; omul nu are niciun avantaj față de animal. Totul este deșertăciune. 20 Toți merg în același loc, toți au fost făcuți din țărână și toți se întorc în țărână. 21 Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor coboară în pământ?
22 Am înțeles, deci, că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de munca lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va urma după el?