Răspunsul lui Iov
1 Iov a zis:
2 „O, dacă mi s-ar putea cântări durerea
și dacă mi-ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar duhul meu le bea otrava.
Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugește boul când are nutreț?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albușul de ou?
7 Refuz să mă ating de așa ceva;
ele sunt ca o mâncare stricată.
8 Cine îmi va îndeplini cererea?
O, de mi-ar împlini Dumnezeu speranța!
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Și întindă mâna și să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne totuși o mângâiere
și m-aș bucura, în durerea care nu se mai termină,
că n-am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai aștept?
Care mi-e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 N-am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine
și n-a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
14 Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,
părăsește teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca torentul pârâurilor care se revarsă,
16 care sunt tulburi din cauza gheții
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzește vremea, pârâurile seacă
și când este cald, ele dispar din locul lor.
18 Caravanele se întorc din drumul lor;
înaintează în pustietate și pier.
19 Caravanele din Tema se uită cu atenție;
călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
20 Sunt rușinați însă pentru că s-au încrezut în ele ;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21 Ca ele sunteți și voi pentru mine :
îmi vedeți spaima și vă temeți.
22 Am zis eu vreodată: «Faceți-mi un dar!»
sau: «Dați-mi o răsplată din averea voastră!»
23 sau: «Scăpați-mă din mâna vreunui dușman!»
sau: «Răscumpărați-mă din mâna vreunui om groaznic!»?
24 Învățați-mă și voi tăcea,
arătați-mi unde am greșit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar ce dovedește mustrarea voastră?
26 Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele
și să luați drept vânt cuvintele celui disperat?
27 Voi îl faceți pe orfan să cadă
și vă vindeți chiar și prietenul!
28 Dar acum uitați-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minți în față?
29 Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți!
Întoarceți-vă, este vorba despre dreptatea mea!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?