Psalmul 102
O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!
2 Nu-Ți ascunde fața de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine!
Răspunde-mi repede în ziua când Te chem!
3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum,
iar oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită și se usucă precum iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din cauza gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufnița din deșert,
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc,
cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.
9 Mănânc cenușă în loc de pâine
și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din cauza mâniei și a urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.
11 Zilele mele sunt ca umbra înserării
și mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta rămâne din generație în generație.
13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,
căci este timpul să-Ți arăți bunăvoința față de el,
fiindcă i-a sosit vremea.
14 Într-adevăr, slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de țărâna lui.
15 Națiunile se vor teme de Numele Domnului,
și toți regii pământului – de gloria Lui,
16 când Domnul va reconstrui Sionul
și Se va arăta în gloria Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași
și nu va disprețui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,
pentru ca poporul care se va naște
să-L laude pe Domnul.
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;
Domnul privește din Ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prizonierilor,
să-i elibereze pe cei condamnați la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit în Sion,
și lauda Lui – în Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
și regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum,
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne
și toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe o manta,
și ele vor trece.
27 Tu însă rămâi Același,
iar anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui aici,
iar urmașii lor vor rămâne în prezența Ta“.