Judecarea lui Iuda și a celorlalte națiuni
Chemarea lui Iuda la pocăință
1 Veniți cu toții, adunați-vă,
națiune fără rușine,
2 până nu se împlinește hotărârea,
până nu trece timpul ca pleava,
până nu vine peste voi mânia Domnului,
până nu vă ajunge ziua mâniei Domnului!
3 Căutați-L pe Domnul, toți cei smeriți din țară,
voi, care împliniți poruncile Lui.
Căutați dreptatea, căutați smerenia!
Poate că așa veți fi protejați
în ziua mâniei Domnului.
Condamnarea Filistiei
4 Căci Gaza va fi părăsită,
iar Așchelonul va ajunge o pustietate.
Cei din Așdod vor fi alungați în miezul zilei,
iar Ekronul va fi dezrădăcinat.
5 Vai de cei ce locuiesc pe malul mării,
națiunea cheretiților!
Canaanule, țară a filistenilor,
Cuvântul Domnului este împotriva ta!
„Te voi distruge
și vei rămâne fără locuitori!“
6 Malul mării va ajunge pășuni,
islazuri pentru păstori
și țarcuri pentru turme.
7 Malul acesta va fi pentru rămășița Casei lui Iuda!
Acolo vor găsi ei pășune.
Seara se vor odihni
în casele Așchelonului,
căci Domnul, Dumnezeul lor,
le va purta de grijă
și le va aduce înapoi captivii.
Condamnarea Moabului și Amonului
8 „Am auzit disprețul Moabului
și insultele fiilor lui Amon,
care Mi-au defăimat poporul
și s-au semețit împotriva teritoriului lor!
9 De aceea, viu sunt Eu“,
zice Domnul Oștirilor,
Dumnezeul lui Israel,
„că Moab va fi ca Sodoma,
iar fiii lui Amon ca Gomora,
un loc plin cu buruieni și cu gropi de sare,
o pustietate pentru totdeauna!
Rămășița poporului Meu îi va prăda
și supraviețuitorii națiunii Mele îi vor stăpâni“.
10 Aceasta le va fi plata pentru mândria lor,
căci au fost batjocoritori
și s-au semețit împotriva poporului Domnului Oștirilor.
11 Domnul este de temut pentru ei,
căci El îi va face slabi pe toți dumnezeii pământului!
Înaintea Lui se vor închina, fiecare în locul lui,
toate națiunile insulelor.
Condamnarea cușiților
12 „Chiar și voi, cușiților,
veți fi străpunși de sabia Mea!“
Condamnarea Asiriei
13 Domnul Își va întinde mâna
împotriva celor din nord
și va nimici Asiria.
El va preface Ninive într-o pustietate,
într-un loc uscat, ca un deșert.
14 Turmele se vor odihni în mijlocul ei,
precum și orice fel de vietate a națiunilor.
Ciușul și bufnița vor înnopta pe capitelurile ei,
iar țipătul lor se va auzi prin ferestre.
Molozul va fi în pragul porților ei,
căci lucrările din cedru vor fi despuiate.
15 Aceasta este cetatea cea veselă,
care locuia în siguranță
și care își zicea în inima ei:
„Doar eu și nimeni altcineva!“.
Cum a ajuns o ruină,
un culcuș pentru vietăți!
Toți cei ce trec pe lângă ea fluieră
și o arată cu mâna.