Profetul Ilie anunță seceta
1 Ilie tișbitul, unul dintre locuitorii Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu“.
2 Apoi, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ilie, zicând: 3 „Pleacă de aici, du-te spre est și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan. 4 Vei bea apă din pârâu. Le-am poruncit corbilor să-ți asigure hrana acolo“.
5 El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care se află la est de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu. 7 După o vreme însă, pârâul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.
Ilie și văduva din Sarepta
8 Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit, zicând: 9 „Ridică-te, du-te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i-am poruncit unei văduve de acolo să-ți asigure hrana“. 10 El s-a ridicat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne.
El a strigat-o și a zis:
‒ Te rog, adu-mi puțină apă într-un vas ca să beau!
11 Ea a plecat să-i aducă apă, dar Ilie a strigat-o și a zis:
‒ Te rog, adu-mi și o bucată de pâine în mâna ta!
12 Ea a răspuns:
‒ Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un ulcior și puțin ulei într-un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemn, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13 Ilie i-a zis:
‒ Nu te teme. Du-te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu-mi-o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău, 14 căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din ulcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care va da Domnul ploaie pe fața pământului“.
15 Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16 Făina din ulcior nu s-a terminat și uleiul din vas nu s-a împuținat, după Cuvântul Domnului rostit prin Ilie.
17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât n-a mai rămas suflare în el.
18 Atunci ea i-a zis lui Ilie:
‒ Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să-mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu?
19 El i-a răspuns:
‒ Dă-mi-l pe fiul tău.
L-a luat din brațele ei, l-a dus în camera de sus unde locuia el și l-a așezat pe patul său. 20 Apoi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“. 21 El s-a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“. 22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s-a întors în el și, astfel, el a înviat.
23 Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă, i l-a dat mamei sale și i-a zis:
‒ Iată, fiul tău trăiește!
24 Femeia i-a zis lui Ilie:
‒ Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului este adevăr în gura ta!
Ilie. Văduva din Sarepta
1 Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că nu va fi în anii aceștia nici rouă nici ploaie, decât numai prin cuvântul meu. 2 Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 3 Du‐te de aici și apucă spre răsărit și ascunde‐te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4 Și va fi așa : vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo. 5 Și s‐a dus și a făcut după cuvântul Domnului; s‐a dus și a șezut lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6 Și corbii îi aduceau dimineața pâine și carne și seara pâine și carne și bea din pârâu. 7 Și a fost așa : după câteva zile, pârâul a secat, fiindcă nu era ploaie în țară. 8 Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 9 Scoală‐te, du‐te la Sarepta Sidonului, și locuiește acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. 10 Și s‐a sculat și s‐a dus la Sarepta. Și a venit la intrarea cetății, și iată acolo era o femeie văduvă strângând vreascuri. Și a strigat către ea și a zis: Adu‐mi, rogu‐te, puțină apă în vas, ca să beau. 11 Și ea s‐a dus să aducă. Și el a strigat la ea și a zis: Adu‐mi, te rog, o bucată de pâine în mâna ta. 12 Și ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‐am o bucată de pâine coaptă, decât un pumn de făină într‐o vadră și puțin untdelemn într‐un ulcior; și iată strâng două lemnișoare, ca să intru și s‐o pregătesc pentru mine și pentru fiul meu, și o vom mânca și vom muri. 13 Și Ilie i‐a zis: Nu te teme; mergi, fă după cuvântul tău, dar fă mai întâi o mică turtă pentru mine și adumi‐o și apoi fă și pentru tine și pentru fiul tău. 14 Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Oala cu făină nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, până în ziua când Domnul va trimite ploaie pe fața pământului. 15 Și a mers și a făcut după cuvântul lui Ilie, și a mâncat ea și el și casa ei multe zile. 16 Făina din oală n‐a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s‐a împuținat, după cuvântul Domnului, pe care‐l vorbise prin Ilie. 17 Și a fost așa : după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s‐a îmbolnăvit și boala lui a fost grea, așa că n‐a mai rămas suflare în el. 18 Și ea a zis lui Ilie: Ce am eu a face cu tine om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să chemi în amintire nelegiuirea mea și să omori pe fiul meu? 19 Și el i‐a zis: Dă‐mi pe fiul tău. Și l‐a luat din sânul ei și l‐a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l‐a culcat pe patul său. 20 Și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu! Oare și tu ai adus rău peste văduva, la care stau vremelnic, ca să omori pe fiul ei? 21 Și s‐a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă, te rog, sufletul copilului acestuia în el! 22 Și Domnul a auzit glasul lui Ilie; și a întors sufletul copilului în el și a trăit. 23 Și Ilie a luat pe copil și l‐a pogorât din odaia de sus în casă și l‐a dat mamei sale. Și Ilie a zis: Vezi, fiul tău trăiește! 24 Și femeia a zis lui Ilie: Acum din aceasta cunosc că ești un om al lui Dumnezeu că cuvântul Domnului în gura ta este adevărul.