1 Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului. El a luat-o de soție pe fata acestuia și a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de construit palatul, Casa Domnului și zidul din jurul Ierusalimului.
Prima vedenie a lui Solomon
(2 Cron. 1:1-13)2 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, căci încă nu fusese construită o Casă pentru Numele Domnului. 3 Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe și ardea tămâie pe înălțimi. 4 Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe acolo, căci era cea mai importantă înălțime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi-de-tot.
5 La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis și Dumnezeu i-a zis:
‒ Cere ce vrei să-ți dau!
6 Solomon a răspuns:
‒ Tu ai arătat o mare îndurare față de slujitorul Tău David, tatăl meu, căci a umblat înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă. Tu ai păstrat această mare îndurare față de el și i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. 7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr și nu știu să conduc. 8 Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat. 9 Dă-i slujitorului Tău o inimă care ascultă, ca să judec poporul Tău și să pot face diferența între bine și rău. Căci cine este în stare să judece acest popor al Tău atât de numeros?
10 Domnului I-a plăcut lucrul pe care l-a cerut Solomon.
11 Dumnezeu i-a zis:
‒ Pentru că ai cerut acest lucru și nu ai cerut pentru tine nici viață lungă, nici bogății și nici moartea dușmanilor tăi, ci ai cerut pricepere, ca să asculți la judecată, 12 iată, voi face așa cum ai cerut. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, cum nu s-a mai văzut la nimeni înaintea ta și nu se va mai vedea la nimeni care va urca la tron după tine. 13 Mai mult, îți voi da și ceea ce nu ai cerut: atât bogății, cât și glorie, așa încât nu va fi niciun alt rege ca tine în toate zilele tale. 14 Și, dacă vei umbla pe căile Mele, păzind hotărârile și poruncile Mele, așa cum a făcut tatăl tău David, îți voi lungi zilele.
15 Solomon s-a trezit și iată că fusese un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfățișat înaintea Chivotului legământului cu Stăpânul și a adus arderi-de-tot și jertfe de pace. Apoi a dat un ospăț pentru toți slujitorii săi.
Înțelepciunea lui Solomon
16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate.
17 Prima femeie a zis:
‒ Ah, stăpânul meu, eu și femeia aceasta locuim în aceeași casă. Eu am născut lângă ea în casă, 18 iar la trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Eram împreună; nu mai era nimeni cu noi în casă; eram doar noi două în casă. 19 În timpul nopții, fiul acestei femei a murit, din cauză că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la miezul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine, în timp ce slujitoarea ta dormea, și l-a așezat la sânul ei; iar pe fiul ei mort l-a așezat la sânul meu. 21 Când m-am trezit dimineața ca să-mi alăptez fiul, iată că el era mort. M-am uitat la el cu atenție dimineața, și iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.
22 Cealaltă femeie a zis:
‒ Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!
Dar aceasta a răspuns:
‒ Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!
Așa au vorbit ele înaintea regelui.
23 Atunci regele a zis:
‒ Aceasta zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“.
24 Apoi regele a zis: „Aduceți-mi o sabie!“. Ei au adus o sabie înaintea regelui. 25 Regele a zis: „Tăiați copilul cel viu în două și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!“.
26 Atunci femeia al cărei fiu era cel viu i-a vorbit regelui, căci i-a fost milă de fiul ei, și a zis:
‒ Te rog, stăpânul meu, dă-i ei nou-născutul viu! Să nu cumva să-l omori!
Cealaltă însă zicea:
‒ Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l în două!
27 Regele a răspuns și a zis:
‒ Dați primei femei nou-născutul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui.
28 Tot Israelul a auzit judecata pronunțată de rege. Ei s-au temut de el, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era înăuntrul lui, ca să facă dreptate.
Căsătoria lui Solomon
1 Și Solomon s‐a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului, și a luat pe fiica lui Faraon și a adus‐o în cetatea lui David, până să sfârșească de zidit casa sa și casa Domnului și zidul Ierusalimului de jur împrejur. 2 Dar poporul jertfea pe înălțimi, căci nu era zidită o casă numelui Domnului până în zilele acelea. 3 Și Solomon iubea pe Domnul umblând în așezămintele lui David, tatăl său, numai că jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 4 Și împăratul s‐a dus la Gabaon ca să jertfească acolo căci aceasta era înălțimea cea mare. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe acest altar.
Visul lui Solomon
5 Domnul s‐a arătat lui Solomon la Gabaon într‐un vis de noapte. Și Dumnezeu a zis: Cere ce să‐ți dau. 6 Și Solomon a zis: Tu ai arătat mare îndurare robului tău David tatăl meu, după cum el a umblat înaintea ta în adevăr și în dreptate și în întregime de inimă cu tine și i‐ai păstrat această mare îndurare și i‐ai dat un fiu , care șade pe scaunul său de domnie ca astăzi. 7 Și acum, Doamne Dumnezeul meu, tu ai făcut pe robul tău împărat în locul lui David, tatăl meu, și eu sunt un copil mic, nu știu nici să ies nici să intru . 8 Și robul tău este în mijlocul poporului tău pe care l‐ai ales, un popor mare care nu se poate socoti nici număra de mulțime. 9 Deci dă robului tău o inimă care aude, ca să jude ce pe poporul tău, ca să deosebească între bine și rău; căci cine poate judeca pe poporul tău acesta așa de mare? 10 Și cuvântul a fost bun în ochii Domnului că Solomon a cerut acest lucru. 11 Și Dumnezeu i‐a zis: Pentru că ai cerut acest lucru și n‐ai cerut pentru tine zile multe și n‐ai cerut pentru tine bogății și n‐ai cerut viața vrăjmașilor tăi, ci ai cerut pentru tine cunoștință ca să asculți judecata, 12 iată am făcut după cuvântul tău; ți‐am dat o inimă înțeleaptă și care aude încât n‐a fost asemenea ție înaintea ta și nu se va scula asemenea ție după tine. 13 Și ți‐am dat și ce n‐ai cerut: bogății și slavă, încât nu va fi nimeni asemenea ție între împărați în toate zilele tale. 14 Și dacă vei umbla în căile mele, păzind așezămintele și poruncile mele, cum a umblat David, tatăl tău, atunci îți voi lungi zilele tale. 15 Și Solomon s‐a deșteptat și iată a fost un vis. Și a venit la Ierusalim și a stătut înaintea chivotului legământului Domnului și a adus arderi de tot și a adus jertfe de pace și a făcut un ospăț tuturor slujitorilor săi.
Înțelepciunea lui Solomon la judecată
16 Atunci, două femei curve au venit la împărat și au stătut înaintea lui. 17 Și una din femei a zis: Rogu‐mă, domnul meu! Eu și femeia aceasta locuiam într‐o casă și eu am născut cu ea în casă. 18 Și a fost așa : a treia zi după ce am născut, a născut și această femeie. Și eram împreună; niciun străin nu era cu noi în casă; numai noi amândouă eram în casă. 19 Și fiul acestei femei a murit noaptea pentru că s‐a culcat pe el. 20 Și ea s‐a sculat la miezul nopții și a luat pe fiul meu de lângă mine, când roaba ta dormia și l‐a culcat la sânul său și pe fiul ei, care era mort l‐a culcat la sânul meu. 21 Și m‐am sculat dimineața să alăptez pe fiul meu și iată era mort! Și m‐am uitat la el dimineața și iată nu era fiul meu pe care‐l născusem. 22 Și femeia cealaltă a zis: Ba nu, căci fiul meu este cel viu și fiul tău este cel mort. Și aceea zicea: Ba nu, căci fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu. Așa vorbeau ele înaintea împăratului. 23 Și împăratul a zis: Una zice: Acesta cel viu este fiul meu și cel mort este fiul tău și cealaltă zice: Ba nu; căci cel mort este fiul tău și cel viu este fiul meu. 24 Și împăratul a zis: Aduceți‐mi o sabie. Și au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Și împăratul a zis: Tăiați pe copilul cel viu și dați jumătate uneia și jumătate celeilalte. 26 Și femeia, al căreia era fiul cel viu, a vorbit împăratului, căci i se tulburaseră măruntaiele pentru fiul ei și a zis: Rogu‐te, domnul meu, dă‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorî nicidecum. Și cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al tău, tăiați‐l în două. 27 Și împăratul a răspuns și a zis: Dați‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorâți, căci ea este mama lui. 28 Și tot Israelul a auzit de judecata pe care o judecase împăratul și s‐au temut de împărat, căci au văzul că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el ca să facă judecată.