Slujitorii Noului Legământ
1 Începem noi iarăși să ne recomandăm pe noi înșine? Sau nu cumva avem nevoie, așa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3 fiind arătați că sunteți o scrisoare a lui Cristos prin slujirea noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5 Nu pentru că suntem capabili, prin noi înșine, să gândim ceva ca fiind de la noi. Dimpotrivă, competența noastră vine de la Dumnezeu, 6 Care ne-a și făcut capabili să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață.
Gloria mai măreață a Noului Legământ
7 Dar dacă slujba morții, gravată în litere pe pietre, a fost cu glorie, astfel încât fiii lui Israel n-au putut să se uite la fața lui Moise, din cauza strălucirii feței lui, așa trecătoare cum era, 8 nu va fi, deci, slujba Duhului cu mai multă glorie? 9 Căci, dacă în slujba condamnării a fost glorie, cu mult mai mult slujba dreptății are din abundență glorie! 10 Fiindcă, în acest caz, ceea ce a fost glorificat, n-a fost, de fapt, glorificat, din cauza gloriei care o întrece cu mult. 11 Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost glorios, cu mult mai mult este glorios ceea ce rămâne.
12 Deci, fiindcă avem o astfel de speranță, ne comportăm cu mare îndrăzneală 13 și nu facem ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător. 14 Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat. 15 Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl, 16 dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat. 17 Iar Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toți, cu fața neacoperită, reflectând gloria Domnului ca într-o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din glorie în glorie. Și aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.
Destoinicia apostolului
1 Începem să vă dăm în grijă iarăși de noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii, de epistole de dare în grijă către voi sau de la voi? 2 Voi sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3 căci voi sunteți arătați că sunteți o epistolă a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu; nu pe tăblițe de piatră, ci pe tăblițe de carne, pe inimi. 4 Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu: 5 nu că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, 6 care ne‐a și făcut destoinici ca slujitori ai unui nou legământ ; nu ai slovei , ci ai duhului; căci slova omoară, iar Duhul face viu.
Legământul cel nou și cel vechi
7 (Iar dacă slujba morții săpată în slove pe pietre a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată, 8 cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujba Duhului? 9 Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujba dreptății. 10 Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult. 11 Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă. 12 Având deci o astfel de nădejde, ne folosim de multă îndrăzneală. 13 Și nu suntem ca Moise, care își punea mahramă pe față, ca să nu‐și ațintească ochii copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce este desființat . 14 Dar gândurile lor au fost învârtoșate. Căci până în ziua de astăzi aceeași mahramă rămâne nedescoperită la citirea Vechiului Testament, fiindcă în Hristos, mahrama este desființată. 15 Ci până astăzi când este citit Moise, este o mahramă pe inima lor. 16 Dar când vreunul se va întoarce la Domnul, mahrama este luată la o parte.) 17 Iar Domnul este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie. 18 Dar noi toți, privind ca într‐o oglindă, cu fața descoperită slava Domnului, suntem schimbați în același chip din slavă în slavă ca prin Domnul Duhul.