Reforma religioasă din timpul lui Iosia
(2 Cron. 34:3-7, 2 29-33)1 Atunci, regele și-a trimis oamenii să-i convoace pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2 Regele s-a dus la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții, cu întreg poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3 Regele a stat în picioare lângă stâlpul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, luând decizia să-L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.
4 Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de rangul al doilea și paznicilor porții să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Așera și pentru toată armata cerurilor. Și el le-a ars în afara Ierusalimului, în Valea Chidron, iar cenușa le-a dus-o la Betel. 5 A îndepărtat preoții păgâni care au fost puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda și împrejurul Ierusalimului. De asemenea, i-a alungat pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și întregii armate a cerurilor. 6 A scos stâlpul Așerei din Casa Domnului și l-a dus la pârâul Chidron, în afara Ierusalimului. L-a ars lângă pârâul Chidron, transformându-l în cenușă, și i-a împrăștiat cenușa pe mormintele fiilor poporului. 7 A dărâmat locuințele bărbaților care se prostituau, care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Așera.
8 Iosia i-a alungat pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a pângărit înălțimile unde preoții ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat înălțimile de la porțile care erau la intrarea porții lui Iosua, conducătorul cetății, în partea stângă a porții cetății. 9 Deși preoții înălțimilor nu se duceau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime în mijlocul fraților lor.
10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Ben-Hinom, pentru ca nimeni să nu-și mai sacrifice fiul sau fata în foc pentru Moleh. 11 El a îndepărtat, de la intrarea Casei Domnului, caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă camera demnitarului Natan-Melek, care era situată lângă colonade. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.
12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul camerei de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo și le-a aruncat molozul în pârâul Chidron. 13 Regele a dărâmat înălțimile care erau la est de Ierusalim, în partea de sud a Muntelui Distrugerii, pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret, spurcăciunea sidonienilor, pentru Chemoș, spurcăciunea Moabului, și pentru Milkom, urâciunea fiilor lui Amon. 14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele și a umplut locurile lor cu oase de oameni.
15 El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, transformând-o în cenușă, cât și stâlpului Așerei. 16 Când Iosia s-a întors și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. Apoi a ars oasele pe altar și l-a pângărit, după Cuvântul Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.
17 Regele a întrebat:
‒ Al cui este mormântul acesta din piatră, pe care îl văd?
Oamenii cetății i-au răspuns:
‒ Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a rostit, împotriva altarului din Betel, aceste lucruri pe care le-ai făcut.
18 El a zis:
‒ Lăsați-l! Nimeni să nu-i miște oasele!
Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.
19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le construiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.
(2 Cron. 35:1, 2 18-19)
21 Regele a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriți Paștele Domnului, Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“. 22 Un astfel de Paște nu se mai sărbătorise de pe vremea judecătorilor care-l judecau pe Israel, și nici chiar în toată perioada regilor lui Israel și a regilor lui Iuda. 23 Acest Paște a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al regelui Iosia.
24 Iosia i-a mai îndepărtat pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele, și a înlăturat terafimii, idolii și toate celelalte spurcăciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Înainte de Iosia n-a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s-a mai ridicat nimeni ca el.
26 Totuși, Domnul nu S-a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27 Și Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iuda din prezența Mea, așa cum l-am îndepărtat pe Israel, și voi respinge Ierusalimul, cetatea aceasta pe care am ales-o, și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu“ .
28 Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?
Circumstanțele morții lui Iosia
(2 Cron. 35:20–36:1)29 În zilele sale, faraonul Neco, regele Egiptului, a venit la râul Eufrat, la împăratul Asiriei. Regele Iosia i-a ieșit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido și l-a omorât. 30 Slujitorii lui l-au transportat mort din Meghido, l-au adus la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, l-a uns și l-a pus să domnească în locul tatălui său.
Domnia lui Iehoahaz peste Iuda
(2 Cron. 36:2-4)31 Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama lui se numea Hamutal și era fata lui Ieremia din Libna. 32 El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi. 33 Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. 34 Faraonul Neco l-a numit rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt, unde a și murit. 35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.
Domnia lui Iehoiachim peste Iuda
(2 Cron. 36:5-8)36 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebuda și era fata lui Pedaia din Ruma. 37 El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi.
Nimicirea închinării la idoli
1 Și împăratul a trimis și au adunat la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2 Și împăratul s‐a suit în casa Domnului și toți bărbații lui Iuda și toți locuitorii Ierusalimului cu el și preoții și prorocii și tot poporul de la mic până la mare: și a citit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului care se aflase în casa Domnului. 3 Și împăratul a stătut lângă stâlp și a făcut un legământ înaintea Domnului că va umbla după Domnul și va păzi poruncile lui și mărturiile lui și așezămintele lui, din toată inima și din tot sufletul, ca să întărească cuvintele legământului acestuia care sunt scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a stătut în acest legământ. 4 Și împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, și preoților din rândul al doilea și ușierilor să scoată din templul Domnului toate vasele care fuseseră făcute pentru Baal și pentru Astartea și pentru toată oștirea cerurilor și le‐a ars afară din Ierusalim în câmpiile Chedronului și au adus cenușa lor la Betel. 5 Și a desființat pe preoții închinători la idoli pe care îi rânduiseră împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului și pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui și lunii și zodiilor și la toată oștirea cerurilor. 6 Și a scos Astartea din casa Domnului afară din Ierusalim la pârâul Chedron și a ars‐o la pârâul Chedron și a prefăcut‐o în pulbere și a aruncat pulberea pe mormintele copiilor poporului. 7 Și a dărâmat casele sodomiților care erau în casa Domnului unde femeile țeseau case pentru Astartea. 8 Și a adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a spurcat înălțimile unde arseseră tămâie preoții, de la Gheba până la Beer‐Șeba și a dărâmat înălțimile porților care crau la intrarea porții lui Iosua, mai marele cetății, cele de la stânga drumului la poarta cetății. 9 Totuși, preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim ci mâncau azime între frații lor. 10 Și a spurcat Tofetul care este în valea copiilor lui Hinom, ca nimeni să nu poată trece prin foc pe fiul său sau pe fata sa lui Moloh. 11 Și a desființat caii pe care‐i rânduiseră împărații lui Iuda soarelui, la intrarea casei Domnului, lângă odaia lui Netan‐Melec, dregătorul, care era în Parvarim și a ars cu foc carele soarelui. 12 Și împăratul a dărâmat altarele care erau pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz pe care le făcuseră împărații lui Iuda și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei Domnului și le‐a sfărâmat de acolo și le‐a aruncat pulberea în părâul Chedron. 13 Și împăratul a spurcat înălțimile care erau în fața Ierusalimului, care erau în dreapta Muntelui stricăciunii pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astartea, urâciunea sidonienilor, și pentru Chemoș, urâciunea moabiților, și pentru Milcom, urâciunea copiilor lui Amon. 14 Și a sfărâmat stâlpii și a tăiat Astarteele și a umplut locurile lor cu oase de oameni. 15 Chiar și altarul care era în Betel, înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pe Israel în păcat, și altarul și înălțimea le‐a dărâmat și a ars înălțimea, a prefăcut‐o în pulbere și a ars Astartea.
Mormântul prorocului din Iuda
16 Și Iosia s‐a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte și a trimis și a luat oasele din morminte și le‐a ars pe altar și l‐a spurcat, după cuvântul Domnului, pe care‐l strigase omul lui Dumnezeu, care a strigat cuvintele acestea. 17 Și a zis: Ce piatră de mormânt este ceea ce văd? Și bărbații cetății i‐au spus: Mormântul omului lui Dumnezeu care venea din Iuda și a strigat aceste lucruri pe care le‐ai făcut cu altarul din Betel. 18 Și a zis: Lăsați‐l; să nu‐i miște nimeni oasele. Și au lăsat în pace oasele lui ca și oasele prorocului care ieșise din Samaria. 19 Și Iosia a îndepărtat și toate casele înălțimilor care erau în cetățile Samariei, pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să întărâte pe Domnul și a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20 Și a jertfit pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars deasupra lor oase de oameni. Și s‐a întors la Ierusalim.
Facerea Paștilor
21 Și împăratul a poruncit la tot poporul, zicând: Faceți Paștile pentru Domnul Dumnezeul vostru, cum este scris în cartea aceasta a legământului. 22 Căci nu se făcuseră astfel de Paști din zilele judecătorilor care au judecat pe Israel și în toate zilele împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23 Dar în anul al optsprezecelea al împăratului Iosia s‐au făcut Paștile acestea pentru Domnul în Ierusalim. 24 Și Iosia a stârpit și pe cei ce cheamă duhurile morților și pe vrăjitori și pe terafimii și idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim ca să se împlinească cuvintele legii , care erau scrise în cartea pe care o aflase Hilchia, preotul, în casa Domnului. 25 Și n‐a fost mai înainte de el vreun împărat asemenea lui care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său și din toată puterea sa, după toată legea lui Moise, nici după el nu s‐a sculat asemenea lui. 26 Totuși, Domnul nu s‐a întors din iuțimea mâniei celei mari cu care se aprinsese mânia lui împotriva lui Iuda pentru toate întărâtările cu care îl întărâtase Manase. 27 Și Domnul a zis: Voi îndepărta și pe Iuda de la fața mea cum am îndepărtat pe Israel și voi lepăda cetatea aceasta Ierusalimul pe care l‐am ales și casa de care zisesem: Numele meu va fi acolo. 28 Și celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 29 În zilele sale Faraon‐Neco, împăratul Egiptului, s‐a suit împotriva Asiriei la râul Eufrat. Și împăratul Iosia a mers împotriva lui dar acela, cum l‐a văzut, l‐a omorât în Meghido . 30 Și slujitorii lui l‐au dus mort în car de la Meghido și l‐au adus la Ierusalim și l‐au înmormântat în mormântul său. Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l‐au uns și l‐au făcut împărat în locul tatălui său.
Ioahaz, împăratul lui Iuda
31 Ioahaz era de douăzeci și trei de ani când a început să domnească și a domnit trei luni la Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal , fata lui Ieremia din Libna. 32 Și a făcut rău în ochii Domnului, după toate cele ce făcuseră părinții săi. 33 Și Faraon‐Neco l‐a legat la Ribla , în țara Hamatului ca să nu domnească în Ierusalim și a pus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.
Ioiachim, împăratul lui Iuda
34 Și Faraon‐Neco a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i‐a schimbat numele în Ioiachim iar pe Ioahaz l‐a luat și l‐a dus în Egipt și a murit acolo. 35 Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul dar a pus bir asupra țării ca să dea bani după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui ca să‐l dea lui Faraon‐Neco. 36 Ioiachim era de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Zebuda, fata lui Pedaia din Ruma. 37 Și a făcut rău în ochii Domnului după toate cele ce făcuseră părinții săi.