Femeia iscusită din Tekoa
1 Ioab, fiul Țeruiei, și-a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom. 2 El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i-a zis femeii: „Te rog, prefă-te că bocești, îmbracă-te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort. 3 Așa să te duci la rege și să-i vorbești cum te voi învăța eu“. Și Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4 Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și i-a zis:
‒ Ajută-mă, o, rege!
5 Regele i-a zis:
‒ Ce ți s-a întâmplat ?
Ea a răspuns:
‒ Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit. 6 Slujitoarea ta avea doi fii care, într-o zi , se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7 Acum, iată că tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, zicând: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“. Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.
8 Regele i-a zis femeii:
‒ Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9 Femeia din Tekoa i-a zis regelui:
‒ O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să fie nelegiuirea. Iar regele și tronul lui să rămână fără vină.
10 Regele a zis:
‒ Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine.
11 Ea a zis:
‒ Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel, ei nu-l vor nimici pe fiul meu.
El a zis:
‒ Viu este Domnul că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.
12 Atunci femeia a zis:
‒ Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele.
El i-a răspuns:
‒ Vorbește.
13 Femeia a zis:
‒ De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a alungat. 14 În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel alungat să se poată întoarce la El. 15 De aceea am venit să-i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m-a făcut să mă tem. Slujitoarea ta și-a zis: „Să-i vorbesc regelui; poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale. 16 Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s-o nimicească, pe ea și pe fiul ei, din moștenirea lui Dumnezeu“. 17 Acum, slujitoarea ta spune: „Fie să-mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“.
18 Regele a răspuns și i-a zis femeii:
‒ Te rog să nu-mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți-o voi pune.
Femeia i-a zis:
‒ Să întrebe stăpânul meu, regele.
19 Regele i-a spus:
‒ Oare nu este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea?
Femeia i-a răspuns:
‒ Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit și tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte. 20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21 Regele i-a zis atunci lui Ioab:
‒ Iată, voi face lucrul acesta! Du-te deci și adu-l pe tânărul Absalom.
22 Ioab s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și l-a binecuvântat pe rege.
El a zis:
‒ Astăzi, slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
Absalom se întoarce la Ierusalim
23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheșur și l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața!“. Absalom s-a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25 În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea nicio infirmitate în el. 26 Când își tundea părul – și-l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să-l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli, potrivit greutății regale.
27 Lui Absalom i s-au născut trei fii și o fată, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare. 28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui. 29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab ca să-l trimită la rege, însă acesta n-a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot n-a vrut să vină. 30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Terenul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați-i foc“. Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc terenului.
31 Aflând acest lucru , Ioab s-a ridicat, s-a dus acasă la Absalom și l-a întrebat:
‒ De ce slujitorii tăi au dat foc terenului meu?
32 Absalom i-a răspuns lui Ioab:
‒ Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să-i spui: «De ce am venit din Gheșur? N-ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“. Acum, lasă-mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!
33 Ioab s-a dus la rege și l-a înștiințat. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s-a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele l-a sărutat pe Absalom.
Femeia din Tecoa la David
1 Și Ioab, fiul Țeruei, a înțeles că inima împăratului era după Absalom. 2 Și Ioab a trimis la Tecoa și a luat de acolo o femeie înțeleaptă și i‐a zis: Fă‐te că jălești, te rog, și îmbracă‐te cu haine de jelire și nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jelește după un mort. 3 Și intră la împărat și vorbește‐i după cuvântul acesta. Și Ioab a pus cuvintele în gura ei. 4 Și femeia din Tecoa a vorbit împăratului și a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a zis: Ajută , împărate! 5 Și împăratul i‐a zis: Ce‐ți este? Și ea a răspuns: Cu adevărat, sunt o femeie văduvă și bărbatul meu a murit. 6 Și roaba ta avea doi fii și s‐au certat amândoi la câmp și nu era cine să‐i despartă și unul a lovit pe celălalt și l‐a ucis. 7 Și iată toată familia s‐a sculat împotriva roabei tale și ei zic: Dă pe cel ce a ucis pe fratele său ca să‐i omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l‐a ucis și să pierdem și pe moștenitor! Și așa ei mi‐ar stânge tăciunele care a rămas și nu vor lăsa bărbatului meu nici nume nici rămășiță pe fața pământului. 8 Și împăratul a zis femeii: Mergi la casa ta și voi porunci pentru tine. 9 Și femeia din Tecoa a zis împăratului: Asupra mea , domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea și asupra casei tatălui meu și împăratul și scaunul său de domnie să fie fără vină. 10 Și împăratul a zis: Pe cel ce‐ți va zice ceva, adu‐l la mine și nu te va mai atinge. 11 Și ea a zis: Aducă‐și aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca să nu mai mărească răzbunătorul de sânge prăpădul și să nu piardă ei pe fiul meu. Și el a zis: Viu este Domnul, de va cădea un fir de păr al fiului tău la pământ. 12 Atunci femeia a zis: Rogu‐te, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu împăratul. Și el a zis: Vorbește. 13 Și femeia a zis: Pentru ce dar ai născocit aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Și împăratul vorbește cuvântul acesta ca un vinovat, căci împăratul nu aduce iarăși înapoi pe cel pe care l‐a izgonit . 14 Căci vom muri , și suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate strânge. Și Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca cel ce este izgonit să nu rămână izgonit de la el. 15 Și acum dacă am venit să vorbesc acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m‐a înspăimântat și roaba ta a zis: Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale. 16 Căci împăratul va asculta pe roaba sa ca s‐o scape din mâna omului care caută să ne piardă pe mine și pe fiul meu împreună, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Și roaba ta a zis: Să fie, te rog, cuvântul domnului meu împăratul spre odihnă, căci domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu, ca să deosebească binele și răul. Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine! 18 Atunci împăratul a răspuns și a zis femeii: Să nu‐mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba. Și femeia a zis: Rogu‐mă, să vorbească domnul meu, împăratul. 19 Și împăratul a zis: Oare este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea? Și femeia a răspuns și a zis: Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga din toate câte a vorbit domnul meu împăratul; căci robul tău Ioab, el mi‐a poruncit și el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să schimbe fața lucrului a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Și domnul meu este înțelept , ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, ca să știe tot ce se face pe pământ.
Absalom iertat și adus înapoi
21 Și împăratul a zis lui Ioab: Iată acum am făcut lucrul acesta; deci mergi și adu înapoi pe tânărul Absalom! 22 Și Ioab a căzut pe fața sa la pământ și a făcut o plecăciune și a binecuvântat pe împărat. Și Ioab a zis: Astăzi cunoaște robul tău că am aflat har în ochii tăi, domnul meu împărate! Căci împăratul a împlinit cuvântul robului său. 23 Și Ioab s‐a sculat și a mers la Gheșur și a adus pe Absalom la Ierusalim. 24 Și împăratul a zis: Să se întoarcă la casa sa și să nu‐mi vadă fața. Și Absalom s‐a întors la casa sa și n‐a văzut fața împăratului. 25 Și în tot Israelul nu era bărbat atât de lăudat ca Absalom pentru frumuseța lui. Din talpa piciorului său și până în creștetul capului său nu era niciun cusur în el. 26 Și când își rădea capul (și îl rădea din an în an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl rădea), părul capului său cântărea două sute de sicli după greutatea împăratului. 27 Și lui Absalom i s‐au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar: ea era o femeie frumoasă la față. 28 Și Absalom a locuit doi ani de zile în Ierusalim și n‐a văzut fața împăratulul. 29 Și Absalom a trimis la Ioab, ca să‐l trimită la împărat, dar Ioab n‐a voit să vină la el. Și a trimis iarăși a doua oară și n‐a voit să vină. 30 Și Absalom a zis robilor săi. Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo; mergeți și puneți‐i foc. Și robii lui Absalom au pus foc ogorului. 31 Atunci Ioab s‐a sculat și a venit la Absalom în casa lui și a zis: De ce au pus foc robii tăi ogorului meu? 32 Și Absalom a răspuns lui Ioab: Iată, am trimis la tine zicând: Vino aici ca să te trimit la împărat să‐i zici : De ce am venit din Gheșur? Mai bine îmi era să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața împăratului și dacă este nelegiuire în mine, să mă ucidă. 33 Și Ioab a venit la împărat și i‐a spus. Și împăratul a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‐a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul a sărutat pe Absalom.