Răzvrătirea lui Absalom
1 După aceea, Absalom și-a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2 Absalom se scula dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere, pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema la el și-l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Slujitorul tău este dintr-una din semințiile lui Israel“. 3 Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta“. 4 Apoi Absalom spunea: „Dacă m-ar pune cineva judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreun motiv de judecată ar veni la mine, iar eu i-aș face dreptate!“. 5 Iar când se apropia cineva să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și îl săruta. 6 Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.
7 După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui:
‒ Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului, 8 căci, în timp ce se afla în Aram, la Gheșur, slujitorul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji Domnului!“.
9 Regele i-a răspuns:
‒ Mergi în pace.
Absalom s-a ridicat și a plecat la Hebron. 10 Dar Absalom a trimis spioni în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“. 11 Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic. 12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Conspirația lua amploare, și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.
Fuga lui David
13 Atunci a venit un mesager la David, zicând:
‒ Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.
14 Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim:
‒ Ridicați-vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți-vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.
15 Slujitorii regelui i-au zis acestuia:
‒ Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.
16 Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat. 17 Regele a ieșit împreună cu toți cei care-l urmau și s-au oprit la cea din urmă casă. 18 Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.
19 Regele i-a zis atunci ghititului Itai:
‒ Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te și rămâi cu regele Absalom , căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta. 20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce-te și ia-i cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!
21 Itai i-a răspuns regelui:
‒ Viu este Domnul și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și slujitorul tău.
22 Atunci David i-a zis lui Itai:
‒ Bine, vino și treci înainte!
Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii lui și cu toți copiii care erau cu el, au trecut înainte. 23 În timp ce treceau cu toții, oamenii din întreaga țară plângeau cu voce tare. Regele a traversat pârâul Chidron și toți oamenii s-au îndreptat spre drumul dinspre deșert.
24 Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate. 25 După aceea, regele i-a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea Domnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui. 26 Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată-mă, El să facă cu mine ce consideră că este bine!“. 27 Regele i-a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți-vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan. 28 Eu voi aștepta la vadurile deșertului până voi primi vești de la voi“.
29 Astfel, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo. 30 David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și-au acoperit capetele și urcau și ei, plângând. 31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei care au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă ca sfatul lui Ahitofel să pară o nebunie!“.
32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap. 33 David i-a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dacă însă te vei întoarce în cetate și-i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea să schimbi, în favoarea mea, sfatul lui Ahitofel. 35 Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui să le spui preoților Țadok și Abiatar. 36 Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să-mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla“.
37 Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.
Răscoala lui Absalom.
1 Și a fost așa : după aceasta Absalom și‐a gătit un car și cai și cincizeci de bărbați ca să alerge înaintea lui. 2 Și Absalom s‐a sculat și a stătut alături de calea porții. Și a fost așa : dacă avea cineva vreo pricină și mergea la judecată la împărat, atunci Absalom îl chema și zicea: Din ce cetate ești? Și el zicea: Robul tău este din una din semințiile lui Israel. 3 Și Absalom îi zicea: Iată, treburile tale sunt bune și drepte, dar nu este nimeni care să te asculte din partea împăratului. 4 Absalom mai zicea: O! de aș fi pus eu judecător în țară! Orice om care ar avea vreo pricină și judecată ar putea să vină la mine și i‐aș face dreptate. 5 Și a fost așa : dacă se apropia cineva să‐i facă plecăciune, el își întindea mâna și îl apuca și‐l săruta. 6 Și în felul acesta făcea Absalom la tot Israelul care venea la judecată la împărat și Absalom fura inimile bărbaților lui Israel. 7 Și a fost așa : după trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: Te rog, lasă‐mă să mă duc și să‐mi plătesc la Hebron juruința pe care am făcut‐o Domnului. 8 Căci robul tău a făcut o juruință pe când locuiam la Gheșur în Siria zicând: Dacă Domnul mă va întoarce în adevăr la Ierusalim, voi sluji Domnului. 9 Și împăratul i‐a zis: Mergi în pace! Și s‐a sculat și a mers la Hebron. 10 Și Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel zicând: Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: Absalom este împărat la Hebron. 11 Și cu Absalom au mers două sute de bărbați din Ierusalim care au fost chemați . Și mergeau în prostia lor și nu știau nimic. 12 Și Absalom a trimis după Ahitofel Ghilonitul , sfetnicul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, pe când jertfea jertfe. Și uneltirea a fost puternică fiindcă poporul se înmulțea mereu lângă Absalom.
Fuga lui David
13 Și a venit un sol la David zicând: Inimile bărbaților lui Israel sunt după Absalom. 14 Și David a zis tuturor robilor săi care erau cu el în Ierusalim: Sculați‐vă și să fugim , căci altfel nici unul din noi nu va scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți‐vă să plecăm ca să nu se grăbească el și să ne ajungă și să aducă rău peste noi și să lovească cetatea cu ascuțișul sabiei. 15 Și robii împăratului au zis împăratului: După tot ce va alege domnul nostru împăratul, iată robii tăi! 16 Și împăratul a ieșit cu toată casa sa în urma sa. Și împăratul a lăsat zece țiitoare ca să păzească ele casa. 17 Și împăratul a ieșit și tot poporul în urma sa și a stătut la Betmerhac. 18 Și toți robii lui mergeau alături cu el. Și toți cheretiții și toți peletiții și toți ghitiții, șase sute de bărbați care au venit după el de la Gat, au trecut înaintea împăratului. 19 Atunci împăratul a zis lui Itai Ghititul: De ce mergi și tu cu noi? Întoarce‐te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și în surghiun în locul tău. 20 Ieri ai venit și astăzi să te las să mergi cu noi în sus și în jos? Și eu merg unde voi putea. Întoarce‐te și ia înapoi pe frații tăi; îndurarea și adevărul să fie cu tine. 21 Și Itai a răspuns împăratului și a zis: Viu este Domnul și viu este domnul meu împăratul că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie spre moarte fie spre viață, acolo va fi și robul tău. 22 Și David a zis lui Itai: Du‐te, și treci! Și Itai Ghititul a trecut cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23 Și toată țara plângea cu glas tare și tot poporul trecea; și împăratul a trecut pârâul Chedron și tot poporul a trecut în dreptul căii pustiei . 24 Și iată și Țadoc și toți leviții cu el purtând chivotul legământului lui Dumnezeu și au pus jos chivotul lui Dumnezeu. Și Abiatar s‐a suit până ce tot poporul a sfârșit de trecut din cetate. 25 Și împăratul a zis lui Țadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate! Dacă voi afla har înaintea Domnului, el mă va aduce înapoi și mi‐l va arăta și pe el și locuința sa. 26 Și dacă va zice astfel: Nu‐mi place de tine! iată‐mă, să‐mi facă ce este bine în ochii lui. 27 Și împăratul a zis lui Țadoc preotul: Nu ești tu învățătorul? Întoarce‐te în pace în cetate și Ahimaat, fiul tău, și Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri, cu voi. 28 Vedeți, eu voi zăbovi în vadurile pustiei până va veni un cuvânt de la voi ca să‐mi aducă știri. 29 Și Țadoc și Abiatar au dus chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim și au rămas acolo. 30 Și David s‐a suit pe suișul Măslinilor, suind și plângând; și avea capul acoperit și mergea desculț și tot poporul care era cu el suia fiecare cu capul acoperit suind și plângând . 31 Și unul a spus lui David zicând: Ahitofel este între urzitori cu Absalom. Și David a zis: Zădărnicește sfatul lui Ahitofel, Doamne, te rog. 32 Și a fost așa : când a venit David în vârf unde s‐a închinat lui Dumnezeu, iată i‐a ieșit înainte Hușai, Architul, cu cămașa sfâșiată și cu pământ pe capul său. 33 Și David i‐a zis: Dacă vei trece cu mine, îmi vei fi o povară . 34 Dar dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: Voi fi robul tău, împărate; cum am fost robul tatălui tău în trecut, așa voi fi robul tău acum! atunci îmi vei zădărnici sfatul lui Ahitofel. 35 Și oare nu sunt cu tine acolo Țadoc și Abiatar preoții? Și va fi așa : orice vei auzi din casa împăratului să spui lui Țadoc și lui Abiatar preoților. 36 Iată, acolo sunt cu ei cei doi fii ai lor Ahimaaț, fiul lui Țadoc și Ionatan, fiul lui Abiatar. Și să‐mi trimeți prin ei orice cuvânt pe care‐l veți auzi. 37 Și Hușai, prietenul lui David, a venit în cetate și Absalom a intrat în Ierusalim.