1 Pavel s-a uitat la cei din Sinedriu și le-a zis:
‒ Fraților, eu mi-am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2 Marele preot Ananias le-a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.
3 Atunci Pavel i-a zis:
‒ Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea?
4 Cei care stăteau lângă el i-au zis:
‒ Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?
5 Pavel le-a răspuns:
‒ N-am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu-l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău“ .
6 Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:
‒ Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu, și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu!
7 Când a spus aceasta, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate.
9 S-a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s-au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta. Dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“. 10 Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i-a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le-a poruncit soldaților să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în fort.
11 În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i-a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să depui mărturie și în Roma“.
Conspirație pentru uciderea lui Pavel
12 Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale o conspirație și s-au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nu vor bea nimic până când nu-l vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce au pus la cale această conspirație erau mai mult de patruzeci de oameni . 14 Ei s-au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le-au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu-l omorâm pe Pavel. 15 Acum, deci, voi, împreună cu Sinedriul, trimiteți-i vorbă tribunului să-l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm“.
16 Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această capcană, s-a dus, a intrat în fort și l-a anunțat pe Pavel. 17 Atunci Pavel l-a chemat pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Condu-l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să-l anunțe!“.
18 Atunci centurionul l-a luat, l-a dus la tribun și a zis:
‒ Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să-l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să te anunțe.
19 Tribunul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat:
‒ Ce ai să mă anunți?
20 El i-a zis:
‒ Iudeii s-au înțeles să-ți ceară mâine să-l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să-l interogheze mai amănunțit. 21 Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu-l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine!
22 Tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i:
‒ Să nu spui nimănui că mi-ai descoperit aceste lucruri!
Pavel este dus la Cezareea
23 I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le-a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași ca să meargă până în Cezareea, la ceasul al treilea din noapte, 24 și aduceți cai și pentru Pavel, ca să-l puneți călare și să-l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“.
25 Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut:
26 „Claudius Lisias,către preaalesul guvernator Felix.Salutări!27 Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l-am salvat. 28 Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor 29 și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite să fie pedepsit cu moartea sau să fie pus în lanțuri. 30 Am fost anunțat, însă, că există o conspirație împotriva acestui om, așa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le și acuzatorilor lui să-ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“.31 Așadar, soldații, luându-l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l-au dus în timpul nopții în Antipatris. 32 În ziua următoare, soldații i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreții i-au înmânat guvernatorului scrisoarea și l-au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea și l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35 a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi“. Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod.
1 Și Pavel uitându‐se țintă la sinedriu, a zis: Bărbați frați, eu m‐am purtat cu tot cugetul bun înaintea lui Dumnezeu până în această zi… 2 Iar marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el ca să‐l bată peste gură. 3 Atunci Pavel i‐a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit: chiar tu șezi să mă judeci după lege și călcând legea poruncești să fiu bătut? 4 Iar cei ce stăteau de față au zis: Pe marele preot al lui Dumnezeu îl înfrunți tu? 5 Și Pavel a zis: Nu știam, fraților, că este mare preot; căci este scris: Nu vorbi de rău pe mai marele poporului tău. 6 Și când a cunoscut Pavel că o parte este de saduchei iar alta de farisei, striga în sinedriu: Bărbați frați, eu sunt fariseu, fiu de farisei; sunt judecat pentru nădejdea și învierea morților. 7 Și după ce a vorbit aceasta, s‐a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s‐a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 Și s‐a făcut un strigăt mare și unii dintre cărturarii din partea fariseilor s‐au sculat și se certau zicând: Nu găsim niciun rău în omul acesta; dar dacă i‐a vorbit un duh sau un înger?… 10 Și când s‐a făcut mare neînțelegere, căpitanul temându‐se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit să se pogoare oștirea și să‐l răpească din mijlocul lor și să‐l ducă în cetățuie. 11 Iar în noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a zis: Îndrăznește; căci după cum ai mărturisit cele despre mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturisești și la Roma.
Pavel este dus la Cesarea
12 Și când s‐a făcut ziuă, iudeii după ce s‐au strâns în ceată, s‐au blestemat zicând că nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu omoară pe Pavel. 13 Și erau mai mulți de patruzeci cei ce au făcut acest jurământ împreună. 14 Și au venit la mai marii preoților și la bătrâni și au zis: Ne‐am blestemat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu omorâm pe Pavel. 15 Acum dar voi împreună cu sinedriul faceți cunoscut căpitanului ca să‐l aducă jos la voi, ca și cum ați avea de gând să judecați mai cu de‐amănuntul cele despre el; iar noi mai înainte de a se apropia el, suntem gata să‐l răpunem. 16 Dar fiul sorei lui Pavel a auzit de pândirea lor și a venit și a intrat în cetățuie și a spus lui Pavel. 17 Și Pavel a chemat la sine pe unul din sutași și a zis: Du pe acest tânăr la căpitan, căci are să‐i spună ceva. 18 Deci l‐a luat și l‐a dus la căpitan și a zis: Pavel cel închis m‐a chemat la el și m‐a rugat să aduc la tine pe acest tânăr căci are să‐ți vorbească ceva. 19 Și căpitanul l‐a luat de mână și l‐a dus la o parte și a întrebat: Ce este ce ai să‐mi spui? 20 Și el a zis: iudeii s‐au înțeles să te roage ca mâine să aduci jos la sinedriu pe Pavel ca și cum ai avea de gând să judeci mai cu de‐amănuntul despre el. 21 Tu deci nu asculta de ei: căci îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei, care s‐au blestemat ca nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu‐l vor răpune; și acum ei sunt gata așteptând făgăduința de la tine. 22 Deci căpitanul a dat drumul tânărului poruncindu‐i: Nu spune la nimeni că mi‐ai făcut cunoscut acestea. 23 Și a chemat la sine pe doi dintre sutași și a zis: De la al treilea ceas din noapte aveți gata două sute de ostași să meargă până la Cesarea și șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași 24 și le‐a poruncit să aducă dobitoace de povară ca să pună deasupra pe Pavel și să‐l ducă bine la Felix dregătorul. 25 Și a scris o scrisoare care avea acest cuprins: 26 Claudius Lisias, prea alesului dregător Felix, sănătate. 27 Pe bărbatul acesta care a fost prins de iudei și era să fie omorât de ei, când am venit peste ei cu oștire, l‐am scăpat, aflând că este roman. 28 Și voind să cunosc bine vina pentru care‐l pârau, l‐am adus jos la sinedriul lor 29 și l‐am găsit pârât pentru întrebări de ale legii lor dar neavând nicio vină vrednică de moarte sau de legături. 30 Și când mi s‐a adus la cunoștință că va fi o pândă din partea iudeilor împotriva bărbatului, îndată l‐am trimis la tine, poruncind și pârâșilor săi să spună înaintea ta cele ce au împotriva lui. Fii sănătos. 31 Deci ostașii au luat pe Pavel, după cum le fusese poruncit, și l‐au dus noaptea la Antipatrida. 32 Și a doua zi au lăsat pe călăreți să se ducă cu el și s‐au întors în cetățuie; 33 și când au intrat în Cesarea și au dat dregătorului scrisoarea, i‐au înfățișat și pe Pavel. 34 Și după ce a citit‐o, a întrebat din care ținut este și când a înțeles că este din Cilicia : 35 Te voi asculta cu de‐amănuntul, a zis el, când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit ca să fie păzit în palatul lui Irod.