Pavel în Malta
1 După ce am fost salvați din pericol , am aflat că insula se numea Malta. 2 Băștinașii ne-au arătat o bunăvoință neobișnuită, căci au aprins un foc și ne-au primit bine pe toți, din cauză că începuse ploaia și se lăsase frigul. 3 Pavel a adunat o grămadă de vreascuri și, în timp ce le punea pe foc, a ieșit o viperă din cauza căldurii și i s-a prins de mână. 4 Când băștinașii au văzut șarpele atârnând de mâna lui, și-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta, care a fost salvat din mare, este un ucigaș, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască“. 5 Pavel însă a scuturat șarpele în foc, fără să sufere niciun rău. 6 Ei se așteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă nimic neobișnuit, și-au schimbat părerea și au zis că este un zeu.
7 Aproape de locul acela se aflau niște pământuri ale guvernatorului insulei, al cărui nume era Publius. El ne-a primit și ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri și dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-și mâinile peste el și l-a vindecat. 9 După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalți de pe insulă, care aveau boli, au venit și ei și au fost vindecați. 10 Ei ne-au onorat în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziție lucrurile de care aveam nevoie.
Pavel sosește în Roma
11 După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă și care avea emblema Dioscurilor. 12 Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, 13 iar de acolo am plecat mai departe și am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, 14 unde am găsit frați și am fost rugați să rămânem cu ei șapte zile. Și așa am ajuns în Roma. 15 Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.
16 Când am intrat în Roma, centurionul i-a predat pe deținuți căpitanului gărzilor, iar lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.
Pavel predică în Roma
17 După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe liderii iudeilor, iar când aceștia s-au adunat, le-a zis:
‒ Fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoșilor noștri, totuși am fost dat ca deținut în mâinile romanilor încă din Ierusalim. 18 Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine niciun motiv de condamnare la moarte. 19 Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deși nu aveam de adus nicio acuzație împotriva poporului meu. 20 Din acest motiv v-am chemat să vă văd și să vă vorbesc. Căci din cauza speranței lui Israel port eu acest lanț!
21 Ei i-au răspuns:
‒ Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și niciunul dintre frații care au venit aici n-a anunțat sau vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândești, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbește împotriva acestei grupări.
23 Prin urmare, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulți în locul unde era găzduit, iar el, de dimineață până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie despre Împărăția lui Dumnezeu și încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din Profeți. 24 Unii erau convinși de cele spuse de el, dar alții erau necredincioși. 25 Fiindcă începuseră să plece acasă în dezacord unii cu alții, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt strămoșilor voștri prin profetul Isaia, 26 când a zis:
«Du-te la poporul acesta și spune:
Veți auzi cu urechile,
dar nicidecum nu veți înțelege,
și veți privi cu ochii,
dar nicidecum nu veți pricepe.
27 Căci inima acestui popor s-a împietrit.
Urechile lor aud greu, iar ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să-i vindec!» .
28 Să știți deci că mântuirea aceasta de la Dumnezeu a fost trimisă neevreilor, și ei o vor asculta“. 29 Când a rostit Pavel aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.
30 Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care și-l închiriase. El îi primea pe toți cei care veneau la el, 31 proclama Împărăția lui Dumnezeu și îi învăța pe oameni despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică.
Trei luni în insula Malta
1 Și după ce am fost scăpați, atunci am cunoscut că ostrovul se numește Malta. 2 Și barbarii ne arătau nu puțină bunăvoință; căci au aprins un foc și ne‐au luat pe toți la ei din pricina ploii ce era și din pricina frigului. 3 Și când a strâns Pavel o grămadă de uscături și le‐a pus pe foc, o năpârcă a ieșit de căldură și l‐a apucat de mână. 4 Și barbarii, când au văzut jivina atârnată de mâna lui, ziceau unii către alții: Negreșit, omul acesta este un ucigaș, pe care, deși a scăpat din mare, Dreptatea nu l‐a lăsat să trăiască. 5 Deci el a scuturat jivina în foc și n‐a suferit niciun rău. 6 Și ei se așteptau că el are să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, s‐au schimbat și ziceau că el este un dumnezeu.
Vindecarea tatălui lui Publius
7 Și împrejurul acelui loc erau țarine care erau ale fruntașului ostrovului cu numele Publius, care ne‐a primit și ne‐a ospătat prietenește trei zile. 8 Și a fost așa : tatăl lui Publius zăcea apucat de friguri și urdinare. Pavel a intrat la el și s‐a rugat și punând mâinile peste el, l‐a vindecat. 9 Și când s‐a făcut aceasta, veneau la el și ceilalți din ostrov care erau bolnavi și erau tămăduiți. 10 Aceștia ne‐au și cinstit cu multe cinstiri și când am plecat au pus pe corabie cele pentru trebuințele noastre.
Sosirea la Roma
11 Și după trei luni am plecat într‐o corabie din Alexandria cu semnul Cei Doi Gemeni, care iernase în ostrov. 12 Și ajungând la Siracusa, am zăbovit acolo trei zile. 13 De‐acolo am ocolit și am sosit la Regio; și după o zi s‐a stârnit un vânt de miazăzi, a doua zi am venit la Puzole, 14 unde am găsit pe frați și am fost îndemnați să zăbovim la ei șapte zile; și astfel am venit la Roma. 15 Și frații de acolo, când au auzit cele despre noi, au venit spre întâmpinarea noastră până la Forul lui Apiu și la Trei Cârciumi, pe care, când i‐a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj. 16 Iar când am intrat în Roma, sutașul a dat căpeteniei gărzii pretoriului pe cei legați iar lui Pavel i‐a dat voie să rămână singur cu ostașul care‐l păzea.
Pavel propovăduiește la Roma
17 Și a fost așa : după trei zile el a chemat împreună la sine pe cei ce erau fruntași ai iudeilor; și când au venit ei împreună, el le‐a zis: Eu, bărbați frați, deși n‐am făcut nimic împotriva poporului sau datinelor părintești, totuși am fost dat legat în Ierusalim în mâinile romanilor, 18 care când m‐au cercetat , voiau să‐mi dea drumul pentru că nu era nicio vină de moarte în mine. 19 Dar când iudeii au vorbit împotrivă, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cesarul; nu că aș avea ceva ca să învinuiesc neamul meu. 20 Deci pentru această pricină v‐am chemat ca să vă văd și să vă vorbesc; căci pentru nădejdea lui Israel sunt împresurat cu acest lanț. 21 Iar ei i‐au zis: Noi nici n‐am primit din Iudeea scrisori despre tine, nici n‐a venit vreunul dintre frați și a dat de știre sau a vorbit ceva rău de tine. 22 Dar socotim vrednic să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre secta aceasta ne este cunoscut, că pretutindeni se vorbește împotriva ei. 23 Și hotărându‐i o zi, au venit mai mulți la el în casa de poposire, cărora le‐a istorisit adevărul , mărturisind Împărăția lui Dumnezeu și încredințându‐i de dimineață până seara despre Isus, atât din legea lui Moise, cât și din proroci. 24 Și unii erau încredințați de cele spuse, iar alții nu credeau. 25 Și neînvoindu‐se între ei, au plecat, după ce Pavel a zis o vorbă: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia prorocul către părinții voștri 26 zicând: Du‐te la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și văzând veți vedea și nu veți cunoaște. 27 Căci inima acestui popor s‐a îngroșat și au auzit greu cu urechile și și‐au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să‐i vindec. 28 Deci să vă fie cunoscut că această mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor și ei vor auzi. 29 Și după ce a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat având mare neînțelegere între ei.
Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma
30 Și Pavel a rămas doi ani întregi într‐o casă închiriată de el însuși și primea pe toți care veneau la el, 31 propovăduind Împărăția lui Dumnezeu și învățându‐i cele despre Domnul Isus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără piedică.