Revelația cu privire la vecinii lui Israel
1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu-i printr-o vedenie.
2 „În acele zile eu, Daniel, jeleam de trei săptămâni. 3 Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.
4 În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Hiddekel. 5 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Brâul din jurul mijlocului lui era din aur de Ufaz. 6 Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7 Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. 8 Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m-a părăsit, culoarea feței mi s-a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă. 9 Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat cu fața la pământ.
10 Atunci o mână m-a atins și m-a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.
11 El mi-a zis:
‒ Daniel, om de mare preț, încearcă să înțelegi cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.
12 Apoi mi-a zis:
‒ Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13 Dar căpetenia împărăției Persiei mi s-a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei. 14 Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci vedenia se referă tot la acele zile.
15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ și am rămas mut. 16 Dar iată că cineva, care era la înfățișare ca un fiu al omului, mi-a atins buzele.
Atunci mi-am deschis gura, am vorbit și i-am zis celui ce stătea înaintea mea:
‒ Stăpâne, vedenia aceasta m-a umplut de groază și am rămas fără putere. 17 Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit și abia mai am suflare.
18 Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m-a atins din nou și m-a întărit.
19 El mi-a zis:
‒ Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i-am zis:
‒ Vorbește, stăpâne, căci m-ai întărit!
20 El m-a întrebat:
‒ Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului. 21 Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.
Descoperirea nouă printr‐o arătare cerească
1 În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume se chemă Beltșațar; și cuvântul este adevărat, dar vremea încercării este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles vedenia. 2 În zilele acelea eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. 3 N‐am mâncat pâine plăcută și carne și vin n‐au intrat în gura mea, nici nu m‐am uns deloc până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. 4 Și în ziua douăzeci și patru a lunii întâi, eram la malul râului celui mare, care este Hidechel . 5 Mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, un om îmbrăcat în in și coapsele sale încinse cu aur curat de Ufaz; 6 și trupul său era ca hrisolitul și fața sa ca înfățișarea fulgerului și ochii săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele sale ca privirea aramei lustruite și glasul cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi. 7 Și numai eu, Daniel, am văzut vedenia, ci bărbații care erau cu mine n‐au văzut vedenia, dar o mare zguduire a căzut peste ei și au fugit ca să se ascundă. 8 Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat în sluțenie și nu mi‐a rămas putere. 9 Totuși am auzit glasul cuvintelor sale : și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ. 10 Și, iată, o mână s‐a atins de mine și m‐a pus pe genunchii mei și pe palmele mâinilor mele. 11 Și el mi‐a zis: Daniele, bărbat mult iubit , pricepe cuvintele pe care ți le voi vorbi și stai drept, căci sunt trimis acum către tine. Și când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând. 12 Atunci mi‐a zis: Nu te teme , Daniele, căci din ziua întâi, de când ți‐ai îndreptat inima spre înțelegere și spre smerirea ta înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am venit din pricina cuvintelor tale. 13 Dar mai marele împărăției Persiei mi s‐a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, Mihail , unul din mai marii cei mai de seamă, a venit să mă ajute și am rămas acolo cu împărații Persiei. 14 Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor: căci vedenia este încă pentru multe zile. 15 Și pe când vorbea el cu mine aceste cuvinte, mi‐am pus fața la pământ și am amuțit. 16 Și iată unul după asemănarea fiilor oamenilor s‐a atins de buzele mele: atunci mi‐am deschis gura și am vorbit și am zis celui ce sta înaintea mea: Domnul meu, din pricina vedeniei au venit dureri asupra mea și nu mi‐a mai rămas putere. 17 Și cum poate slujitorul domnului meu să vorbească cu acest domn al meu? Și cât pentru mine, de acum n‐a rămas în mine nicio putere, nici suflare n‐a rămas în mine. 18 Și iarăși unul ca înfățișarea unui om s‐a atins de mine și m‐a întărit. 19 Și a zis : Nu te teme , bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit. 20 Atunci a zis: Știi oare de ce am venit la tine? Și acum mă voi întoarce să mă bat cu mai marele Persiei; și când voi ieși, iată, mai marele Greciei va veni. 21 Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail , mai marele vostru.