Vedenia cu berbecul și țapul
1 În al treilea an al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s-a arătat o vedenie, după cea care mi se arătase înainte. 2 În vedenia aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam. Am mai văzut în vedenie că eram pe malul râului Ulai. 3 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea spre vest, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.
5 În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri , iată că a venit un țap din vest, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, și s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec și s-a înfuriat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului. 8 Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru direcții ale cerului.
9 Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre est și spre țara cea frumoasă. 10 S-a înălțat până la armata cerurilor, a aruncat la pământ o parte din armată și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat până la Căpetenia armatei și i-a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat. 12 Armata și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii. El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.
13 Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini vedenia despre jertfa continuă, despre fărădelegea care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a armatei?».
14 El mi-a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți. Apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit».
Interpretarea vedeniei
15 În timp ce eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea. 16 Am auzit un glas de om, venind din mijlocul râului Ulai, care striga și zicea: «Gabriel, fă-l să înțeleagă această vedenie!».
17 Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat și m-am aruncat cu fața la pământ . El mi-a zis: «Înțelege, fiul omului, că vedenia este cu privire la vremea sfârșitului!».
18 Când mi-a vorbit, am căzut leșinat cu fața la pământ. El m-a atins și m-a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.
19 Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci vedenia aceasta este cu privire la vremea sfârșitului. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei. 21 Țapul cel aprig este împăratul Iavanului. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat. 22 Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s-au ridicat altele patru, înseamnă că din națiunea aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.
23 La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat mândru și iscusit în conspirații. 24 Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria-i forță. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți. 25 Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești .
26 Cât despre vedenia cu serile și diminețile, care ți s-a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește vedenia, căci este cu privire la niște zile îndepărtate».
27 Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m-am ridicat și m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din cauza vedeniei și n-o înțelegeam.
Berbecul, țapul și cornul cel mic
1 În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început . 2 Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa , palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai. 3 Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă. 4 Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia sa și a ajuns mare. 5 Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn însemnat între ochii săi. 6 Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7 Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui. 8 Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate către cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Și dintr‐unul din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi , către răsărit și către frumusețea pământului. 10 Și s‐a făcut mare până la oștirea cerurilor și a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele. 11 Da, s‐a mărit chiar până la mai marele oștirii; și s‐a luat de la el jertfa necurmată și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos. 12 Și o vreme de încercare a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul la pământ și a lucrat după plac și a izbutit . 13 Și am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare? 14 Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit. 15 Și a fost așa : când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om . 16 Și am auzit un glas de om între malurile Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile , fă pe acesta să înțeleagă vedenia. 17 Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului. 18 Și pe când vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins și m‐a făcut să stau drept. 19 Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 20 Berbecul pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei. 21 Și țapul cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat . 22 Și că s‐a frânt și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui. 23 Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat cumplit la față și priceput în uneltiri. 24 Și puterea lui va fi tare, dar nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti și va lucra după plac și va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților. 25 Și prin viclenia sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână . 26 Și vedenia despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește vedenia, căci este după multe zile. 27 Și eu , Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.