Israel – un popor răzvrătit
1 Ascultă, Israel! Astăzi vei traversa Iordanul ca să iei în stăpânire națiuni mai mari și mai puternice decât tine, cu cetăți mari și fortificate până la cer, 2 cum sunt anachiții, un popor puternic și de statură înaltă, pe care îi cunoști și despre care ai auzit zicându-se : «Cine poate sta împotriva anachiților?». 3 Dar să știi astăzi că Domnul, Dumnezeul tău, va traversa El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor. El îi va distruge și-i va smeri înaintea ta, iar tu îi vei alunga și îi vei nimici repede, așa cum ți-a promis Domnul.
4 După ce Domnul, Dumnezeul tău, îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta: «Datorită dreptății mele m-a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta!». Căci din cauza răutății acestor națiuni, le va alunga Domnul dinaintea ta. 5 Nu datorită dreptății sau curăției inimii tale vei intra în stăpânirea țării lor, ci din cauza răutății acestor națiuni, Domnul, Dumnezeul tău, le va alunga dinaintea ta, și ca să se împlinească astfel cuvântul pe care Domnul l-a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov. 6 Să știi, deci, că nu datorită dreptății tale, Domnul, Dumnezeul tău, îți dă în stăpânire această țară bună, căci tu ești un popor încăpățânat.
7 Adu-ți aminte și nu uita cum L-ai provocat la mânie pe Domnul, Dumnezeul tău, în deșert. Ați fost răzvrătiți împotriva Domnului din ziua în care ați ieșit din țara Egiptului, până la sosirea voastră în locul acesta. 8 La Horeb, L-ați provocat pe Domnul la mânie, iar Domnul a fost atât de mânios pe voi încât să vă nimicească. 9 Când m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a încheiat Domnul cu voi, am rămas pe munte timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți fără să mănânc pâine și fără să beau apă. 10 Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate poruncile pe care vi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.
Vițelul de aur
(Ex. 32:1-35)11 La sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Domnul mi-a zis: «Ridică-te și coboară repede din acest loc, fiindcă poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a pervertit. Repede s-a mai abătut de la calea pe care i-am poruncit-o, turnându-și un idol!». 13 Domnul mi-a vorbit, zicând: «M-am uitat la poporul acesta și iată că este un popor încăpățânat. 14 Lasă-Mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar din tine o să fac o națiune mai puternică și mai mare decât ei».
15 Eu m-am întors și am coborât de pe munte. Muntele ardea cu foc, iar cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele. 16 M-am uitat și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, făcându-vă un vițel turnat. Repede v-ați mai abătut de la calea pe care v-o poruncise Domnul! 17 Atunci am luat cele două table și le-am aruncat din mâinile mele, sfărâmându-le sub privirile voastre.
18 M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Nu am mâncat pâine și nu am băut apă, din cauza tuturor păcatelor pe care le-ați comis, făcând ce este rău înaintea ochilor Domnului ca să-L provocați la mânie. 19 La vederea mâniei și furiei Domnului m-am înspăimântat, căci era plin de o așa mânie împotriva voastră, încât era gata să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta. 20 De asemenea, Domnul a fost atât de mânios pe Aaron, încât a dorit să-l nimicească, dar m-am rugat atunci și pentru el. 21 Am luat vițelul, păcatul pe care-l făcuserăți, și l-am ars în foc. L-am sfărâmat, măcinându-l bine până s-a făcut cenușă, și am aruncat cenușa în pârâul care curgea din munte.
22 Apoi, la Tabera, la Masa și la Chibrot-Hataava ați provocat iarăși mânia Domnului.
23 Iar când Domnul v-a trimis de la Kadeș-Barnea, zicând: «Duceți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-am dat-o!», v-ați împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. Nu L-ați crezut și n-ați ascultat de glasul Lui. 24 V-ați împotrivit Domnului din ziua în care v-am cunoscut.
25 M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pentru că Domnul Își propusese să vă nimicească. 26 M-am rugat Domnului și I-am zis:
«Stăpâne Doamne, nu distruge poporul Tău, moștenirea Ta, pe care ai răscumpărat-o cu puterea Ta cea mare și ai scos-o din Egipt cu mână tare. 27 Adu-Ți aminte de Avraam, Isaac și Iacov, slujitorii Tăi. Nu privi la încăpățânarea acestui popor, nici la răutatea și la păcatul lui, 28 ca nu cumva țara din care ne-ai scos să spună: ‘Pentru că Domnul nu avea putere să-i ducă în țara pe care le-a promis-o și pentru că îi ura, de aceea i-a scos din Egipt , ca să-i omoare în deșert’. 29 Totuși, ei sunt poporul Tău, moștenirea Ta, pe care ai eliberat-o cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins».
Aducere aminte de răzvrătirile lui Israel
1 Ascultă, Israele: astăzi treci Iordanul ca să intri să stăpânești neamuri mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și cu ziduri până la ceruri, 2 un popor mare și înalt, pe fiii anachimilor pe care‐i cunoști și despre care ai auzit zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac? 3 Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul. 4 După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta. 5 Nu pentru dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6 Să știi dar, că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s‐o stăpânești; căci tu ești un popor cu grumazul tare. 7 Adu‐ți aminte, nu uita cum ai întărâtat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie! Din ziua în care ai ieșit din țara Egiptului până ați venit în locul acesta, ați fost răzvrătitori împotriva Domnului. 8 Și în Horeb ați întărâtat pe Domnul la mânie și Domnul s‐a mâniat pe voi să vă piardă. 9 Când m‐am suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi, și am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă. 10 Și Domnul mi‐a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul cu voi pe munte din mijlocul focului în ziua obștei. 11 Și a fost așa : la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi‐a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Și Domnul mi‐a zis: Scoală‐te , pogoară‐te repede de aici, căci poporul tău pe care l‐ai scos din Egipt s‐a stricat; repede s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un chip turnat. 13 Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: Am văzut poporul acesta și iată este un popor cu grumazul tare. 14 Lasă‐mă să‐i pierd și să le șterg numele de sub ceruri și pe tine te voi face un neam mai tare și mai mare decât ei. 15 Și m‐am întors și m‐am pogorât de pe munte și muntele ardea cu foc și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele. 16 Și m‐am uitat și iată păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăți un vițel turnat; repede vă abătuserăți de la calea pe care v‐o poruncise Domnul. 17 Și am apucat cele două table și le‐am aruncat din amândouă mâinile mele și le‐am sfărâmat înaintea ochilor voștri. 18 Și am căzut jos înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului ca să‐l mâniați. 19 Căci mă temeam de iuțimea și de mânia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă piardă. Și Domnul m‐a ascultat și în vremea aceea. 20 Și Domnul s‐a mâniat foarte tare și pe Aaron ca să‐l piardă; și m‐am rugat și pentru Aaron în același timp. 21 Și am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăți, vițelul , și l‐am ars cu foc și l‐am zdrobit foarte mult și l‐am pisat până s‐a făcut mărunt ca pulberea și i‐am aruncat pulberea în pârâul care curge în jos din munte. 22 Și la Tabeera și la Masa și la Chibrot‐Hataava ați mâniat pe Domnul. 23 Și când v‐a trimis Domnul de la Cades‐Barnea, zicând: Suiți‐vă și luați în stăpânire țara pe care v‐am dat‐o, atunci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu l‐ați crezut și n‐ați ascultat de glasul lui. 24 Ați fost răzvrătitori împotriva Domnului din ziua în care v‐am cunoscut. 25 Și am căzut jos înaintea Domnului în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cât am căzut jos; căci Domnul zisese că vrea să vă piardă. 26 Și m‐am rugat Domnului și am zis: Doamne Dumnezeule, nu pierde pe poporul tău și moștenirea ta pe care ai răscumpărat‐o prin mărimea ta, pe care l‐ai scos din Egipt cu mână tare. 27 Adu‐ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov; nu căuta la încăpățânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui, 28 ca nu cumva să zică țara din care ne‐ai scos: Pentru că Domnul n‐a putut să‐i aducă în țara pe care le‐o făgăduise și pentru că‐i ura i‐a scos ca să‐i omoare în pustie. 29 Totuși ei sunt poporul tău și moștenirea ta pe care i‐ai scos cu puterea ta cea mare și cu brațul tău cel întins.