Deșertăciunea ordinii sociale
1 M-am uitat apoi și am văzut toate asupririle care se comit sub soare. Și iată că
lacrimile celor asupriți
nu aveau alinare;
puterea era de partea asupritorilor lor
și nu exista scăpare pentru cei persecutați.
2 Atunci i-am felicitat pe cei morți,
care au murit deja,
mai mult decât pe cei vii,
care sunt încă în viață.
3 Dar mai fericit decât cei morți sau cei vii,
este cel care nu s-a născut încă,
cel ce nu a văzut încă faptele rele
care sunt făcute sub soare.
4 Am văzut că orice muncă grea și orice abilitate la lucru pornește de la invidia dintre un om și semenul său, iar aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
5 Nesăbuitul își încrucișează mâinile
și își mănâncă propria carne.
6 Mai bine o mână plină de odihnă,
decât amândoi pumnii plini de efort
și goană după vânt!
7 Am mai văzut o deșertăciune sub soare:
8 există câte un om singur,
care nu are pereche alături
și nu are nici fiu, nici frate.
Totuși, toată munca lui nu are sfârșit,
iar ochii lui nu se satură de bogăție.
„Pentru cine muncesc din greu
și-mi lipsesc sufletul de fericire?“
Și aceasta este o deșertăciune
și un lucru rău.
9 Mai bine doi decât unul,
pentru că doi obțin o plată mai bună
pentru munca lor.
10 Căci, dacă vor cădea,
unul dintre ei îl va ridica pe prietenul său.
Dar vai de cel care cade
și nu există altul care să-l ridice!
11 Tot astfel, dacă doi merg la culcare împreună,
se încălzesc unul pe altul,
dar dacă cineva este singur,
cum se va încălzi?
12 Tot astfel, dacă pe unul singur îl atacă cineva,
doi pot să i se împotrivească,
iar funia împletită în trei
nu este ruptă ușor.
13 Mai bine tânăr sărac, dar înțelept, decât rege bătrân și nesăbuit, care niciodată nu se lasă îndrumat, 14 căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din închisoare, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă . 15 Am văzut cum toți cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16 Tot poporul și toți cei înaintea cărora mergea el erau foarte mulți. Totuși, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr . Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
Felurite rele și apăsări
1 Și m‐am întors și am văzut toate apăsările care se fac sub soare și iată lacrimile celor apăsați și n‐aveau nici un mângâietor! Și puterea era de partea apăsătorilor lor și n‐aveau nici un mângâietor. 2 Și am lăudat pe cei morți, care au murit demult, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă. 3 Și mai bine decât amândoi este cel ce încă n‐a fost, care n‐a văzut lucrul rău care se face sub soare. 4 Și am văzut toată osteneala și toată iscusința la lucru, că pentru aceasta este pizma unuia împotriva altuia. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. 5 Nebunul își încrucișează mâinile și mănâncă însăși carnea sa. 6 Mai bine un pumn plin cu pace decât amândouă mâinile pline cu osteneală și vânare de vânt. 7 Și m‐am întors și am văzut o deșertăciune sub soare. 8 Este unul singur și fără al doilea și n‐are nici fiu nici frate: totuși munca lui nu are sfârșit și ochiul său nu se satură de bogăție. Și pentru cine, zice el , mă ostenesc eu și‐mi lipsesc sufletul de bine? Și aceasta este o deșertăciune și trudă rea. 9 Mai bine doi decât unul! Căci au bună plată pentru munca lor. 10 Căci de cad, unul va ridica pe semenul său; dar vai de cel ce este singur când cade și nu este cine să‐l ridice! 11 Iarăși, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar unul singur cum se va încălzi? 12 Și dacă ar birui cineva pe unul, cei doi se vor împotrivi; și un fir pus în trei nu se rupe repede. 13 Mai bine un tânăr sărac și înțelept decât un împărat bătrân și nebun, care nu mai știe cum să fie mustrat. 14 Căci a ieșit din închisoare ca să domnească, deși s‐a născut sărac în împărăția sa. 15 Am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare, cu copilul, al doilea, care se va scula în locul lui. 16 Nu avea sfârșit tot poporul, toți aceia peste care era el; totuși cei ce vor veni pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.