1 În luna a douăsprezecea, adică luna adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca și decretul împăratului, chiar în ziua în care dușmanii iudeilor se așteptau să pună stăpânire pe ei, situația s-a schimbat, astfel că iudeii au fost aceia care au pus stăpânire pe cei ce îi urau. 2 Iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele. 3 Toți conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului și-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influență creștea tot mai mult.
5 Iudeii au lovit cu tăișul sabiei pe toți dușmanii lor. I-au înjunghiat, i-au nimicit și le-au făcut ce-au vrut celor ce-i urau. 6 În citadela Susa iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni, 7 precum și pe Parșandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmașta, Arisai, Aridai și Vaizata – 10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor – pe care i-au ucis, însă fără să se atingă de pradă. 11 În ziua aceea, numărul celor uciși în citadela Susei a ajuns la cunoștința împăratului.
12 Împăratul i-a zis împărătesei Estera:
‒ În citadela Susa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce or fi făcut oare în celelalte provincii ale împăratului? Care-ți este cererea? Ți se va împlini. Ce rugăminte mai ai? Va fi îndeplinită.
13 Estera a zis:
‒ Dacă împăratul consideră că este bine, să se dea voie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi și să-i atârne pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
14 Împăratul a zis să se facă așa. S-a dat un decret în Susa, și i-au atârnat pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
15 Iudeii care erau în Susa s-au strâns din nou în ziua a paisprezecea a lunii adar și au ucis, în Susa, încă trei sute de oameni, fără însă să se atingă de pradă. 16 Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns și ei ca să-și apere viețile și au reușit să aibă parte de odihnă, scăpând de dușmanii lor. Au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce îi urau, fără însă să se atingă de pradă. 17 Așa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.
Celebrarea Purimului
18 Iudeii din Susa s-au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit, făcând din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii adar o zi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit daruri unii altora.
20 Mardoheu a scris aceste detalii și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, 21 ca să le ceară să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni, 22 ca zile în care iudeii au scăpat de dușmanii lor și ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. Le-a cerut să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și să trimită daruri atât prietenilor, cât și celor nevoiași. 23 Iudeii au acceptat să facă ceea ce și începuseră deja și au făcut așa cum le ceruse Mardoheu în scris. 24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise nimicirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorțul, ca să le facă rău și să-i distrugă, 25 însă împăratul a aflat lucrul acesta și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta îl pusese la cale împotriva iudeilor, și să fie spânzurat pe spânzurătoare, atât el, cât și fiii acestuia. 26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, datorită tuturor cuvintelor scrise în acea scrisoare și din cauza lucrurilor pe care le văzuseră și a lucrurilor cu care se confruntaseră, 27 iudeii au hotărât, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți aceia care se vor alătura poporului lor, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile în fiecare an, conform celor scrise și potrivit cu perioada stabilită. 28 Zilele acestea trebuiau amintite și sărbătorite în fiecare generație, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Zilele de „Purim“ nu trebuiau să fie desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmașii lor.
29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să reconfirme această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii imperiale ale lui Ahașveroș. Ele conțineau cuvinte de pace și de încredere, 31 pentru a confirma sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, așa cum iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera stabiliseră pentru ei și așa cum ei înșiși stabiliseră, pentru ei și pentru urmașii lor, reglementări cu privire la postul lor și la strigătul lor. 32 Porunca Esterei a reconfirmat aceste reglementări cu ocazia Purimului și a fost scrisă într-o carte.
Răzbunarea iudeilor
1 Și în luna a douăsprezecea, care este luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când porunca împăratului și hotărârea sa erau aproape să fie îndeplinite, în ziua în care vrăjmașii iudeilor nădăjduiau să aibă putere asupra lor (dar s‐a întors lucrul dimpotrivă, că iudeii au avut putere asupra celor ce‐i urau), 2 iudeii s‐au adunat în cetățile lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau nenorocirea lor. Și nimeni n‐a putut să le stea înainte, căci frica de ei căzuse peste toate popoarele. 3 Și toți mai marii ținuturilor și satrapii și dregătorii și cei ce făceau treburile împăratului au ajutat pe iudei, căci frica de Mardoheu căzuse peste ei. 4 Căci Mardoheu era mare în casa împăratului și vestea lui străbătuse în toate ținuturile, căci omul Mardoheu mergea mărindu‐se . 5 Și iudeii au lovit pe toți vrăjmașii lor cu lovitură de sabie și cu ucidere și cu nimicire și au făcut cu vrăjmașii lor după voia lor. 6 Și în capitala Susa iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de bărbați. 7 Și au ucis pe Parșandata și Dalfon și Aspata 8 și pe Porata și Adalia și Aridata 9 și pe Parmașta și Arizai și Aridai și Vaiezata, 10 pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor, dar n‐au pus mâna pe pradă. 11 Și în acea zi au adus înaintea împăratului numărul celor uciși în capitala Susa. 12 Și împăratul a zis către Estera, împărăteasa: În capitala Susa, iudeii au ucis și prăpădit cinci sute de bărbați și pe cei zece fii ai lui Haman: ce au făcut în celelalte ținuturi ale împăratului? Și care‐ți este rugămintea ta? Ea îți va fi îngăduită. Și care‐ți este cererea? Și ți se va face. 13 Și Estera a zis: Dacă va găsi bine împăratul, să se învoiască iudeilor care sunt în Susa să facă și mâine după hotărârea de astăzi și să spânzure pe cei zece fii ai lui Haman pe lemn. 14 Și împăratul a zis: Să se facă așa. Și s‐a strigat hotărârea în Susa, și au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15 Și iudeii care erau în Susa s‐au adunat și în ziua a patrusprezecea a lunii Adar și au ucis trei sute de bărbați în Susa; dar n‐au pus mâna pe pradă. 16 Și ceilalți iudei care erau în ținuturile împăratului s‐au adunat și și‐au apărat viața și au avut odihnă din partea vrăjmașilor lor și au ucis din vrăjmașii lor șaptezeci și cinci de mii; dar n‐au pus mâna pe pradă. 17 Aceasta s‐a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar; și în ziua a patrusprezecea a lunii s‐au odihnit și au făcut‐o zi de ospăț și de veselie. 18 Și iudeii care erau în Susa s‐au adunat în a treisprezecea zi a lunii și în a patrusprezecea zi și în ziua a cincisprezecea s‐au odihnit și au făcut‐o zi de ospăț și de bucurie. 19 Pentru aceasta iudeii din sate, care locuiesc în cetăți neîntărite, fac a patrusprezecea zi a lunii Adar zi de bucurie și ospăț și zi bună și de trimiteri de porții unul altuia.
Sărbătoarea Purim
20 Și Mardoheu a scris lucrurile acestea și a trimis scrisori către toți iudeii care erau în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, 21 ca să le poruncească să păzească ziua a patrusprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei, pe fiecare an, 22 ca zile în care iudeii s‐au odihnit din partea vrăjmașilor lor și luna în care durerea lor s‐a prefăcut în bucurie și jelirea în zi bună: ca să le facă zile de ospătare și de veselie și de trimitere de porții unul altuia și de daruri celor nevoiași. 23 Și iudeii au primit să facă ceea ce au început și ceea ce le‐a scris Mardoheu. 24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, asupritorul tuturor iudeilor, uneltise împotriva iudeilor ca să‐i piardă și aruncase Pur, adică sorțul, ca să‐i piardă și să‐i nimicească. 25 Și când a venit Estera înaintea împăratului, el a poruncit prin epistole să se întoarcă asupra capului său uneltirea lui cea rea, pe care o uneltise împotriva iudeilor, și el și fiii lui să fie spânzurați pe lemn. 26 Pentru aceasta au numit zilele acestea Purim, de la numele Pur. De aceea, pentru toate cuvintele scrisorii acesteia și ce au văzut ei în lucrul acesta și ceea ce venise peste ei, 27 iudeii au poruncit și au luat asupra lor și asupra seminței lor și asupra tuturor celor ce s‐au unit cu ei, așa ca să nu se treacă să păzească aceste două zile, după scrierea lor și după vremea lor hotărâtă în fiecare an; 28 și zilele acestea să se amintească și să se păzească în orice neam, în orice familie, în orice ținut și în orice cetate, și zilele acestea Purim să nu lipsească din mijlocul iudeilor și să nu piară amintirea lor din sămânța lor. 29 Și Estera împărăteasa, fata lui Abihail și Mardoheu, iudeul, au scris cu toată stăruința ca să întărească această a doua scrisoare pentru Purim. 30 Și au trimis scrisori către toți iudeii în cele o sută douăzeci și șapte de ținuturi ale împărăției lui Ahașveroș, cu cuvinte de pace și de adevăr, 31 ca să întărească zilele acestea Purim la vremurile lor hotărâte cum le‐au poruncit Mardoheu, iudeul și Estera împărăteasa și cum și le‐au poruncit pentru ei și sămânța lor cu prilejul posturilor și strigătului lor. 32 Și porunca Esterei a întărit lucrurile acestea ale Purimului și s‐a scris în carte.