Vestirea celei de-a zecea urgii
1 Domnul îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, de fapt el vă va alunga de tot. 2 Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur“. 3 Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea egiptenilor. Mai mult, Moise a devenit un om foarte însemnat în țara Egiptului, atât în ochii slujitorilor lui Faraon, cât și în ochii poporului.
4 Moise a zis:
‒ Așa vorbește Domnul: „La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. 5 Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al slujitoarei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor. 6 Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n-a mai fost și nu va mai fi. 7 Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face Domnul între Egipt și Israel“. 8 Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieși, tu și tot poporul care te urmează!“. După aceea voi ieși.
Și, plin de mânie, Moise a ieșit de la Faraon.
9 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului“. 10 Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa.
Amenințarea cu rana din urmă
1 Și Domnul a zis lui Moise: Încă o rană voi mai aduce peste Faraon și peste Egipt; după aceasta vă va lăsa să mergeți de aici; când vă va lăsa să mergeți în totul, vă va goni în grabă de aici. 2 Acum vorbește în urechile poporului să ceară fiecare bărbat de la vecinul său și fiecare femeie de la vecina sa scule de argint și scule de aur. 3 Și Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor. Omul Moise era și el foarte mare în țara Egiptului în ochii robilor lui Faraon și în ochii poporului. 4 Și Moise a zis: Așa zice Domnul: Pe la miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. 5 Și orice întâi‐născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul născut al lui Faraon care șade pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al roabei care este înapoia râșniței și orice întâi‐născut al dobitoacelor. 6 Și va fi un strigăt mare în toată țara Egiptului cum n‐a fost și nu va fi ca el. 7 Dar împotriva tuturor copiilor lui Israel niciun câine nu‐și va ascuți limba împotriva unui om sau dobitoc ca să cunoașteți că Domnul face deosebire între egipteni și Israel. 8 Și toți acești robi ai tăi se vor pogorî la mine și se vor pleca înaintea mea zicând: Ieși tu și tot poporul care este la picioarele tale. Și după aceea voi ieși. Și a ieșit de la Faraon aprins de mânie. 9 Și Domnul a zis lui Moise: Faraon nu va asculta de voi ca să‐mi înmulțesc minunile în țara Egiptului. 10 Și Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să iasă din țara lui.