Cazanul ruginit
1 În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, scrie data zilei de azi, chiar a acestei zile, deoarece chiar în această zi împăratul Babilonului s-a năpustit asupra Ierusalimului. 3 Rostește o pildă cu privire la această Casă răzvrătită și spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn:
‘Pune cazanul, pune-l
și toarnă apă în el!
4 Pune în el bucăți de carne,
cele mai bune bucăți: coapsa și umărul.
Umple-l cu cele mai bune oase!
5 Să fie luat ce-i mai bun din turmă.
Îngrămădește apoi oase sub el
și fă-l să fiarbă în clocot,
ca să fiarbă oasele din el!’.
6 Căci așa vorbește Stăpânul Domn:
‘Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
cazanul care are rugină pe el
și de pe care nu iese rugina.
Să se scoată pe rând bucățile din el,
fără să se tragă la sorți.
7 Căci sângele pe care l-a vărsat ea este în mijlocul ei.
L-a pus pe stânca goală;
nu l-a vărsat pe pământ,
ca să-l acopere apoi cu țărână.
8 Ca să-Mi arăt furia, ca să Mă răzbun,
i-am vărsat sângele pe stânca goală,
astfel încât să nu fie acoperit’.
9 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn:
‘Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge!
Dar și Eu voi mări grămada de lemne.
10 Îngrămădește multe lemne,
aprinde focul,
fierbe bine carnea,
amestecă în zeamă
și lasă până vor arde și oasele!
11 Apoi așază cazanul gol pe cărbuni,
ca să se încălzească, să i se încingă arama
și, astfel, să se topească necurăția de pe el
și să i se șteargă rugina.
12 Eforturile au fost în zadar;
rugina lui cea multă n-a ieșit de pe el.
În foc cu rugina lui!
13 În necurăția ta este desfrânare. Pentru că am vrut să te curățesc, dar tu nu te-ai curățit de necurăția ta, nu vei mai fi curățită până când nu-Mi voi potoli furia față de tine.
14 Eu, Domnul, am vorbit! A venit vremea și voi face întocmai! Nu te voi cruța, nu voi avea milă și nu-Mi va părea rău! Vei fi judecată după căile și faptele tale, zice Stăpânul Domn’»“.
Moartea soției lui Ezechiel
15 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 16 „Fiul omului, iată, ți-o voi lua, printr-o singură lovitură, pe cea plăcută ochilor tăi. Tu însă să nu bocești, să nu plângi și să nu-ți dea lacrimile! 17 Gemi în tăcere, dar nu jeli ca pentru cei morți. Leagă-ți turbanul și pune-ți sandalele în picioare. Să nu-ți acoperi barba și să nu mănânci pâinea oamenilor“ .
18 Am vorbit poporului dimineața, iar seara mi-a murit soția. A doua zi, dimineața, am făcut cum mi s-a poruncit.
19 Poporul m-a întrebat:
‒ Nu vrei să ne lămurești ce înseamnă ceea ce faci?
20 Eu le-am răspuns:
‒ Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 21 „Spune-i Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, voi lăsa să fie întinat Sfântul Meu Lăcaș, mândria puterii voastre, plăcerea ochilor voștri și delectarea sufletului vostru, iar fiii voștri și fiicele voastre, pe care îi veți fi lăsat în urmă, vor cădea uciși de sabie. 22 Atunci veți face și voi cum am făcut eu. Nu vă veți acoperi barba și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23 Veți purta turban pe cap și sandale în picioare, nu veți jeli și nici nu veți plânge, ci veți putrezi în nelegiuirile voastre și veți geme unul către altul. 24 Ezechiel va fi pentru voi un semn. Tot ceea ce a făcut el, veți face și voi. Când se vor întâmpla acestea, veți ști că Eu sunt Stăpânul Domn’».
25 Tu însă, fiul omului, în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria, măreția lor, plăcerea ochilor lor și ceea ce le înalță sufletul, pe fiii lor și pe fetele lor, 26 în ziua aceea, va veni un fugar la tine ca să te înștiințeze. 27 În ziua aceea, când va veni fugarul, ți se va deschide și ție gura, vei vorbi și nu vei mai fi mut. Vei fi astfel un semn pentru popor și ei vor ști că Eu sunt Domnul“.
Dărâmarea Ierusalimului
1 Iarăși în anul al nouălea, în luna a zecea, la zece ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, scrie‐ți numele zilei, al zilei acesteia: în această zi se apropie împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului. 3 Și pune o pildă înaintea casei răzvrătitoare și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune oala, pune‐o și toarnă și apa în ea. 4 Strânge în ea bucățile ei, toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; umple‐o cu oase alese, 5 ia și din cele mai alese ale turmei și sub oală fă o grămadă de lemne pentru oase. Fă‐o să clocotească și să fiarbă oasele în ea. 6 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge , de oala a cărei rugină este în ea și a cărei rugină nu se dezlipește! Scoate‐i bucățile una după alta; să nu se arunce sorț asupra ei. 7 Căci sângele ei este în mijlocul ei: l‐a pus pe stâncă uscată, nu l‐a vărsat pe pământ ca să‐l acopere cu țărână. 8 Ca să ațâțe mânia spre a face răzbunare am pus sângele ei pe stânca uscată ca să nu fie acoperit. 9 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge! Și‐i voi mări rugul. 10 Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea, mestecă bine și să ardă oasele. 11 Pune‐o goală pe cărbuni ca să se înfierbânte și arama ei să ardă ca să i se topească necurăția în ea, ca să i se ducă rugina. 12 Ea s‐a trudit cu osteneala și rugina ei cea mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc. 13 În murdăria ta este destrăbălare: căci te‐am curățit și nu te‐ai curățit. Nu te vei mai curăți de murdăria ta, până voi face să mi se odihnească mânia asupra ta. 14 Eu, Domnul , am zis: Va fi și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nu voi cruța, nici nu mă voi căi. Te voi judeca după căile tale și după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu. 15 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16 Fiu al omului, iată voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi cu o lovitură. Totuși să nu bocești și să nu plângi și să nu‐ți curgă lacrimile. 17 Suspină în tăcere, nu face jelire pentru morți, leagă‐ți podoaba pe cap și pune‐ți încălțămintele în picioare și nu‐ți acoperi buzele și nu mânca pâinea oamenilor. 18 Și am vorbit poporului dimineața și seara mi‐a murit nevasta. Și dimineața am făcut cum mi se poruncise. 19 Și poporul mi‐a zis: Oare nu ne vei spune ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci? 20 Atunci le‐am zis: Cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 21 Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări locașul meu sfințit, fala puterii voastre, plăcerea ochilor voștri și dorința sufletului vostru! Și fiii voștri și fiicele voastre pe care i‐ați lăsat în urmă vor cădea de sabie. 22 Și veți face cum am făcut eu: nu vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23 Și podoabele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintele voastre în picioarele voastre. Nu veți boci, nici nu veți plânge, ci veți lâncezi în nelegiuirile voastre și veți geme unul la altul. 24 Și Ezechiel vă va fi un semn: după toate cele ce a făcut el veți face și voi . Când va veni aceasta, veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeu. 25 Și tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria slavei lor, plăcerea ochilor lor și dorința sufletului lor: pe fiii lor și pe fiicele lor, 26 în ziua aceea nu va veni oare la tine cel ce scapă , ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale? 27 În ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut: și vei fi un semn pentru ei și vor cunoaște că eu sunt Domnul.