Iacov obține binecuvântarea prin înșelăciune
1 Când Isaac a îmbătrânit și i-au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i-a zis:
‒ Fiule!
El i-a răspuns:
‒ Iată-mă!
2 Isaac i-a zis:
‒ Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele. 3 Te rog, ia-ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu-mi vânat! 4 Apoi pregătește-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.
5 Rebeca a auzit ce i-a spus Isaac fiului său Esau.
Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
‒ Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău Esau și zicând: 7 „Adu-mi niște vânat și pregătește-mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența Domnului, înainte de moartea mea“. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă și fă ce-ți poruncesc! 9 Du-te la turmă și ia-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui. 10 Apoi o vei aduce tatălui tău ca s-o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
‒ Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va atinge, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 Mama sa i-a zis:
‒ Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă-mi glasul! Du-te și adu-mi iezii !
14 El s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic. 16 Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.
18 El a venit la tatăl său și a zis:
‒ Tată!
El a zis:
‒ Iată-mă! Cine ești, fiule?
19 Iacov i-a zis tatălui său:
‒ Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi-ai spus. Te rog, ridică-te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze!
20 Isaac i-a zis fiului său:
‒ Cum de l-ai găsit așa de repede, fiule?
El a răspuns:
‒ Pentru că Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
‒ Te rog, apropie-te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?
22 Iacov s-a apropiat de Isaac, tatăl său, care l-a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau“. 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, la fel ca mâinile fratelui său Esau; așa că l-a binecuvântat.
24 Isaac l-a întrebat:
‒ Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?
Iacov a răspuns:
‒ Da , eu sunt!
25 Atunci Isaac a zis:
‒ Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze.
Iacov i-a adus mâncarea , iar Isaac a mâncat. I-a adus și vin și a băut.
26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
‒ Te rog, apropie-te și dă-mi sărutare, fiule!
27 El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat, zicând:
„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care l-a binecuvântat Domnul.
28 Dumnezeu să-ți dea din roua cerului
și din grăsimea pământului;
să-ți dea grâne și must din belșug.
29 Popoare să-ți slujească
și națiuni să se plece înaintea ta.
Stăpânește peste frații tăi,
și fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemați să fie cei care te vor blestema
și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“.
30 Isaac tocmai terminase să-l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său, Isaac, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele său.
31 A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său.
El i-a zis tatălui său:
‒ Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.
32 Tatăl său, Isaac, l-a întrebat:
‒ Tu cine ești?
El a răspuns:
‒ Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!
33 Atunci Isaac s-a cutremurat foarte tare și a zis:
‒ Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l-am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a zis tatălui său:
‒ Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
35 El i-a răspuns:
‒ Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți-a luat binecuvântarea.
36 Esau a zis:
‒ Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? M-a înșelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi-a luat și binecuvântarea.
Apoi a zis:
‒ N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?
37 Isaac i-a răspuns lui Esau și i-a zis:
‒ Iată, l-am pus stăpân peste tine, i-am dat lui ca slujitori pe toți frații săi și i-am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 Esau i-a zis tatălui său:
‒ Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
Apoi Esau a început să plângă în hohote.
39 Tatăl său, Isaac, a răspuns și i-a zis:
‒ Iată, locuința ta va fi departe de grăsimea pământului
și de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
și-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula,
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i-a dat-o tatăl său. El își zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov“.
42 Când i s-a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Ridică-te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran, 44 și stai la el pentru câteva zile, până se va calma furia fratelui tău, 45 până se va liniști mânia lui față de tine și va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“.
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață din cauza acestor fete ale lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fetele lui Het, dintre fetele țării, la ce-mi mai este bună viața?“.
Iacov ia binecuvântarea
1 Și a fost așa : când a îmbătrânit Isaac și ochii i se întunecaseră de nu putea vedea, a chemat pe Esau, fiul său cel mai mare, și i‐a zis: Fiul meu! Și el i‐a zis: Iată‐mă. 2 Și el a zis: Iată acum am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. 3 Acum dar, ia‐ți, te rog, armele, tolba și arcul și ieși la câmp și prinde‐mi vânat. 4 Și gătește‐mi bucate gustoase cum iubesc eu și adu‐mi‐le să mănânc ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri. 5 Și Rebeca a auzit când a vorbit Isaac către fiul său Esau. Și Esau s‐a dus la câmp să prindă vânat și să‐l aducă. 6 Și Rebeca a vorbit lui Iacov, fiul ei, zicând: Iată am auzit pe tatăl tău vorbind lui Esau, fratele tău, zicând: 7 Adu‐mi vânat și gătește‐mi bucate gustoase ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului înainte de moartea mea. 8 Și acum, fiul meu, ascultă glasul meu în ceea ce‐ți poruncesc. 9 Du‐te, te rog, la turmă și ia‐mi de acolo doi iezi dintre capre și voi pregăti din ei bucate gustoase pentru tatăl tău cum iubește el. 10 Și le vei duce la tatăl tău ca să mănânce și să te binecuvânteze înainte de moartea sa. 11 Și Iacov a zis mamei sale Rebeca: Iată Esau , fratele meu, este păros, iar eu sunt fără păr. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi și voi fi înaintea lui ca un înșelător și voi aduce asupră‐mi blestem și nu binecuvântare. 13 Și mamă‐sa i‐a zis: Peste mine blestemul tău, fiul meu! Ascultă numai de glasul meu și du‐te și ia‐mi‐i. 14 Și s‐a dus și a luat și a adus mamei sale și mamă‐sa a gătit bucate gustoase cum iubea tatăl său. 15 Și Rebeca a luat hainele de preț ale lui Esau, fiul său cel mai mare, care erau la ea în casă, și a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mai mic. 16 Și pieile iezilor le‐a pus pe mâinile lui și pe partea fără păr a gâtului său. 17 Și bucatele gustoase și pâinea pe care o făcuse le‐a dat în mâna fiului său Iacov. 18 Și el a intrat la tatăl său și a zis: Tată! Și el a zis: Iată‐mă! Cine ești tu, fiul meu? 19 Și Iacov a zis tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul născut al tău; am făcut cum mi‐ai zis. Scoală‐te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 20 Și Isaac a zis fiului său: Cum ai găsit așa de curând, fiul meu? Și el a zis: Pentru că Domnul Dumnezeul tău mi l‐a trimis înainte. 21 Și Isaac a zis lui Iacov: Apropie‐te, te rog, să te pipăi , fiul meu, dacă ești cu adevărat fiul meu Esau ori nu. 22 Și Iacov s‐a apropiat de Isaac, tatăl său, și el l‐a pipăit și a zis: Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau. 23 Și nu l‐a cunoscut, căci mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau și l‐a binecuvântat. 24 Și a zis: Ești tu cu adevărat fiul meu Esau? Și el a zis: Eu sunt. 25 Și a zis: Adu‐mi aproape și voi mânca din vânatul fiului meu ca să te binecuvânteze sufletul meu. Și i‐a adus aproape și a mâncat și i‐a adus vin și a băut. 26 Și tatăl său Isaac i‐a zis: Apropie‐te acum și sărută‐mă, fiul meu. 27 Și el s‐a apropiat și l‐a sărutat. Și a mirosit mirosul hainelor sale și l‐a binecuvântat și a zis: Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat‐o Domnul. 28 Și Dumnezeu să‐ți dea din roua cerurilor și din grăsimea pământului și belșug de grâu și de must . 29 Popoarele să‐ți slujească și neamurile să se plece înaintea ta! Fii domn peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemat să fie cel ce te va blestema și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta. 30 Și a fost așa : după ce a sfârșit Isaac de binecuvântat pe Iacov și Iacov abia ieșise dinaintea tatălui său Isaac, a intrat Esau, fratele lui, de la vânătoarea sa. 31 Și gătise și el bucate gustoase și le‐a adus tatălui său. Și a zis tatălui său: Să se scoale tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său ca să mă binecuvânteze sufletul tău. 32 Și Isaac, tatăl său, i‐a zis: Cine ești tu? Și el a zis: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau. 33 Și Isaac a tremurat cu foarte mare tremur și a zis: Cine este deci cel ce a prins vânatul și mi l‐a adus? Și am mâncat din toate înainte de a veni tu și l‐am binecuvântat . Și binecuvântat va fi. 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a strigat cu glas foarte tare și foarte amărât și a zis tatălui său: Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! 35 Și el a zis: Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți‐a luat binecuvântarea. 36 Și el a zis: Oare nu pe drept s‐a numit el lacov? Căci acum a doua oară m‐a înșelat; mi‐a luat dreptul de întâi‐născut și iată acum mi‐a luat binecuvântarea. Și a zis: N‐ai păstrat o binecuvântare pentru mine? 37 Și Isaac a răspuns și a zis lui Esau : Iată l‐am făcut domnul tău și i‐am dat pe toți frații săi ca robi și l‐am înzestrat cu grâu și cu must și ce voi face acum pentru tine, fiul meu? 38 Și Esau a zis tatălui său: Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează‐mă și pe mine, tată! Și Esau și‐a ridicat glasul și a plâns. 39 Și Isaac, tatăl său, a răspuns și i‐a zis: Iată locuința ta va fi din grăsimea pământului și din roua cerurilor de sus. 40 Și vei trăi cu sabia ta și vei sluji fratelui tău; și va fi așa : când te vei răscula vei scutura jugul lui de pe grumazul tău.
Esau urăște pe Iacov
41 Și Esau a urât pe Iacov pentru binecuvântarea cu care‐l binecuvântase tatăl său. Și Esau a zis în inima sa: Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu și voi ucide pe fratele meu Iacov. 42 Și cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, au fost spuse Rebecăi. Și ea a trimis și a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i‐a zis: Iată, fratele tău Esau se mângâie despre tine că te va ucide. 43 Acum dar, fiul meu, ascultă glasul meu și scoală‐te, fugi la Laban, fratele meu, în Haran. 44 Și rămâi la el câteva zile până va trece furia fratelui tău; 45 până va trece mânia fratelui tău de la tine și va uita ce i‐ai făcut; atunci voi trimite și te voi aduce de acolo. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într‐o zi? 46 Și Rebeca a zis lui Isaac: Mi s‐a urât viața din pricina fetelor lui Het! Dacă Iacov își va lua nevastă din fetele lui Het, ca acestea, din fetele țării, la ce bun îmi va fi viața?