Căderea în păcat și consecințele ei
1 Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse Domnul Dumnezeu.
El i-a zis femeii:
‒ A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?
2 Femeia i-a răspuns șarpelui:
‒ Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, 3 dar, despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți“.
4 Dar șarpele i-a zis femeii:
‒ Sigur nu veți muri! 5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.
6 Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I-a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. 7 Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că sunt goi. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut învelitori.
8 Când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, Adam și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9 Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis:
‒ Unde ești?
10 El a răspuns:
‒ Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m-am ascuns.
11 El a zis:
‒ Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?
12 Omul a răspuns:
‒ Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.
13 Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:
‒ Ce-ai făcut?
Femeia a răspuns:
‒ Șarpele m-a înșelat și am mâncat.
14 Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,
blestemat ești tu între toate vitele
și între toate vietățile de pe câmp.
Vei umbla pe pântec
și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.
15 Voi pune dușmănie între tine și femeie,
între descendenții tăi și descendenții ei.
Descendenții ei îți vor zdrobi capul,
iar tu le vei zdrobi călcâiul“.
16 Femeii i-a zis:
„Voi face ca durerile nașterii să-ți fie mari;
cu durere vei naște copii.
Dorința ta va fi împotriva soțului tău,
dar el va stăpâni peste tine“ .
17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el»,
blestemat este pământul din cauza ta.
Cu durere îți vei lua hrana din el
în toate zilele vieții tale.
18 Spini și mărăcini îți va da,
iar tu vei mânca din plantele câmpului.
19 Cu sudoarea frunții tale
îți vei mânca pâinea,
până când te vei întoarce în pământ,
pentru că din el ai fost luat.
Căci țărână ești
și în țărână te vei întoarce“.
20 Adam i-a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i-a îmbrăcat. 22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“. 23 Astfel, Domnul Dumnezeu l-a trimis pe om afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 După ce l-a alungat pe om, a pus în partea de est a grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie arzătoare care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.
1 Și șarpele era mai șiret decât orice viețuitoare a câmpului pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a zis femeii: Oare așa a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din toți pomii din grădină? 2 Și femeia a zis șarpelui: Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm, 3 dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți. 4 Și șarpele a zis femeii: Nu veți muri nicidecum. 5 Căci Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. 6 Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea pricepere și a luat din rodul lui și a mâncat și a dat și bărbatului său cu ea și el a mâncat.
Păcatul lui Adam
7 Și li s‐au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi. Și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‐au făcut șorțuri. 8 Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și nevasta sa s‐au ascuns de fața Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor grădinii. 9 Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i‐a zis: Unde ești? 10 Și el a zis: Am auzit glasul tău în grădină și m‐am temut pentru că sunt gol și m‐am ascuns. 11 Și el a zis: Cine ți‐a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți‐am poruncit să nu mănânci? 12 Și omul a zis : Femeia pe care mi‐ai dat‐o cu mine ea mi‐a dat din pom și am mâncat. 13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Și femeia a zis : Șarpele m‐a amăgit și am mâncat. 14 Și Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate dobitoacele și mai mult decât orice viețuitoare a câmpului. Să mergi pe pântecele tău și să mănânci țărână în toate zilele vieții tale. 15 Și voi pune vrăjmășie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei ; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul. 16 Femeii i‐a zis: Voi mări mult chinul tău și sarcina ta ; în durere vei naște copii și la bărbatul tău îți va fi dorința și el va stăpâni peste tine. 17 Și lui Adam i‐a zis ; Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care ți‐am poruncit zicând: Să nu mănânci din el : blestemat să fie pământul din pricina ta , cu trudă să mănânci din el în toate zilele vieții tale. 18 Și să‐ți dea spini și mărăcini și să mănânci iarba câmpului . 19 În sudoarea feței tale să mănânci pâine până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat . Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce. 20 Și omul a pus numele nevestei sale Eva pentru că ea este mama tuturor celor vii. 21 Și Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei sale cămăși de piei și i‐a îmbrăcat. 22 Și Domnul Dumnezeu a zis : Iată, omul a ajuns ca unul din noi să cunoască bine și rău. Și acum, ca să nu‐și întindă mâna și să ia și din pomul vieții și să mănânce și să trăiască în veac… 23 De aceea Domnul Dumnezeu l‐a scos din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Și a izgonit pe om și a pus la răsăritul grădinii Edenului heruvimul și flacăra sabiei ce se învârtește în orice parte ca să păzească drumul la pomul vieții.