Iosif și frații săi
1 Iacov s-a așezat în țara în care a locuit ca străin tatăl său, în țara Canaanului.
2 Aceasta este istoria lui Iacov.
La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său. Iosif a adus la cunoștința tatălui lor relele pe care aceștia le făceau. 3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe, și i-a făcut o tunică decorată. 4 Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif și n-au putut să-i vorbească prietenește. 5 Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraților săi, dar aceștia l-au urât și mai mult.
6 El le-a zis:
‒ Ascultați, vă rog, visul pe care l-am avut! 7 Se făcea că noi legam snopii în mijlocul câmpului. Dar iată că snopul meu s-a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri s-au adunat în jurul lui și s-au plecat înaintea snopului meu.
8 Frații săi i-au răspuns:
‒ Doar nu vei domni tu peste noi? Doar nu ne vei stăpâni tu?
Și l-au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale. 9 Iosif a mai avut un vis și l-a istorisit și pe acesta fraților săi.
El a zis:
‒ Iată, am mai avut un vis. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l-a mustrat, zicându-i:
‒ Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne plecăm până la pământ înaintea ta?
11 Frații săi l-au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis .
Iosif este vândut de frații săi
12 Frații săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Șechem.
13 Israel i-a zis lui Iosif:
‒ Știi că frații tăi pasc oile lângă Șechem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.
El a răspuns:
‒ Iată-mă, sunt gata .
14 Israel i-a zis:
‒ Du-te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu-mi vești.
Apoi l-a trimis din Valea Hebron.
Când a ajuns la Șechem, 15 l-a găsit un om rătăcind pe câmp și l-a întrebat:
‒ Ce cauți?
16 El a zis:
‒ Îi caut pe frații mei. Spune-mi, te rog, unde pasc ei turma ?
17 Omul acela i-a răspuns:
‒ Au plecat de aici, căci i-am auzit zicând: „Să mergem la Dotan“.
Iosif s-a dus pe urma fraților săi și i-a găsit la Dotan. 18 Aceștia l-au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.
19 Ei și-au zis unul altuia:
‒ Iată că vine „stăpânul viselor“! 20 Haideți acum să-l omorâm și să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a devorat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.
21 Când a auzit Ruben lucrul acesta , a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând:
‒ Să nu-i luăm viața!
22 Apoi Ruben le-a zis:
‒ Să nu vărsați sânge! Aruncați-l în această groapă din deșert, fără să vă întindeți mâna împotriva lui.
Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, 24 l-au luat și l-au aruncat într-o groapă. Groapa era goală, fără pic de apă în ea. 25 Apoi s-au așezat să mănânce pâine. Ridicându-și ochii, s-au uitat și iată că o caravană de-a ismaeliților venea din Ghilad. Cămilele lor erau încărcate cu condimente, balsam și smirnă, și mergeau să le ducă în Egipt. 26 Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne vom ucide fratele și-i ascundem sângele? 27 Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna împotriva lui, pentru că este fratele nostru, carne din carnea noastră“. Frații săi au fost de acord. 28 Când s-au apropiat negustorii midianiți, frații săi l-au scos pe Iosif din groapă și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Ruben s-a întors la groapă și, iată că Iosif nu mai era acolo. El și-a sfâșiat hainele, 30 s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul a dispărut. Ce mă fac?“. 31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge. 32 I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta. Vezi dacă nu cumva este tunica fiului tău“. 33 El a recunoscut-o și a zis: „Este tunica fiului meu. L-a devorat o fiară sălbatică. Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți “. 34 Atunci Iacov și-a sfâșiat hainele, și-a învelit coapsele cu o pânză de sac și l-a bocit pe fiul său multe zile. 35 Toți fiii săi și toate fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, și a zis: „Bocind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților“ . Așa a plâns tatăl său după el. 36 Midianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un demnitar al faraonului și comandant al gărzilor.
Iosif vândut de frații săi
1 Și Iacov a locuit în țara șederii vremelnice a tatălui său, în țara Canaan. Acestea sunt neamurile lui Iacov: 2 Iosif, fiind de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații săi. Și era flăcău cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif ducea vorbele lor cele rele tatălui său. 3 Și Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți fiii săi, pentru că era fiul bătrânețelor sale și i‐a făcut o cămașă pestriță. 4 Și frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și îl urau și nu‐i puteau vorbi de pace. 5 Și Iosif a visat un vis și a spus fraților săi și ei l‐au urât și mai mult. 6 Și le‐a zis: Ascultați, rogu‐vă, visul acesta pe care l‐am visat. 7 Și iată noi legam snopi pe câmp și iată snopul meu s‐a ridicat și sta drept și iată snopii voștri l‐au înconjurat și s‐au plecat înaintea snopului meu. 8 Și frații săi i‐au zis: Oare vei domni tu în adevăr peste noi. Sau vei stăpâni tu în adevăr peste noi? Și l‐au urât și mai mult pentru visele lui și pentru cuvintele lui. 9 Și a visat și un alt vis și l‐a istorisit fraților săi și a zis: Iată am mai visat un vis; și iată soarele și luna și unsprezece stele se plecau mie. 10 Și a istorisit tatălui său și fraților săi. Și tatăl său l‐a mustrat și i‐a zis: Ce este acest vis pe care l‐ai visat? Vom veni noi în adevăr, eu și mama ta și frații tăi, să ne plecăm ție la pământ? 11 Și frații săi îl pizmuiau, dar tatăl său păstra cuvântul. 12 Și frații săi s‐au dus să pască turma tatălui lor la Sihem. 13 Și Israel a zis lui Iosif: Oare nu pasc frații tăi turma la Sihem? Vino și te voi trimite la ei. Și el i‐a zis: Iată‐mă! 14 Și i‐a zis: Du‐te, rogu‐te, vezi dacă frații tăi sunt bine și dacă turma e bine și adu‐mi vorbă. Și l‐a trimis din valea Hebron și a venit la Sihem. 15 Și l‐a aflat un bărbat și iată rătăcea pe câmp. Și bărbatul l‐a întrebat zicând: Ce cauți? 16 Și el a zis: Caut pe frații mei ; spune‐mi, te rog, unde pasc! 17 Și bărbatul a zis: Au plecat de aici, căci i‐am auzit zicând: Să mergem la Dotan . Și Iosif s‐a dus după frații săi și i‐a aflat în Dotan. 18 Și ei l‐au văzut de departe. Și înainte de a se apropia de ei, au urzit împotriva lui ca să‐l omoare. 19 Și au zis unul către altul: Iată vine visătorul! 20 Veniți acum dar și să‐l omorâm și să‐l aruncăm într‐una din gropi și vom zice: O viețuitoare rea l‐a mâncat. Și vom vedea ce va fi de visurile lui. 21 Și Ruben a auzit și l‐a scăpat din mâna lor și a zis: Să nu‐i luăm viața. 22 Și Ruben le‐a zis: Nu vărsați sânge; aruncați‐l în groapa aceasta care e în pustie, dar nu puneți mâna pe el. Ca să‐l scape din mâna lor să‐l dea înapoi tatălui său. 23 Și a fost așa : când a venit Iosif la frații săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de cămașa sa, de cămașa cea pestriță care era pe el. 24 Și l‐au luat și l‐au aruncat în groapă și groapa era goală, nu era apă în ea. 25 Și au șezut jos să mănânce pâine și și‐au ridicat ochii și s‐au uitat și iată o ceată de Ismaeliți veneau de la Galaad și cămilele lor erau încărcate cu miresme și cu leac alinător și cu smirnă, mergând ca să le ducă în Egipt. 26 Și Iuda a zis fraților săi: Ce folos este de vom ucide pe fratele nostru și‐i vom ascunde sângele? 27 Veniți și să‐l vindem Ismaeliților și să nu fie mâna noastră pe el; căci este fratele nostru , carnea noastră. Și frații lui au ascultat. 28 Și treceau bărbații Madianiți negustorii. Și au tras și au scos pe Iosif din groapă și l‐au vândut Ismaeliților cu douăzeci de arginți. Și ei au adus pe Iosif în Egipt.
Jalea lui Iacov
29 Și Ruben s‐a întors la groapă și iată Iosif nu era în groapă și și‐a sfâșiat hainele. 30 Și s‐a întors la frații săi și a zis: Copilul nu este; și eu unde să mă duc? 31 Și au luat cămașa lui Iosif și au junghiat un țap și au muiat cămașa în sânge. 32 Și au trimis cămașa pestriță și au adus‐o tatălui lor și au zis: Aceasta am aflat: cunoaște acum dacă este cămașa fiului tău sau nu. 33 Și el a cunoscut‐o și a zis: Cămașa fiului meu! O viețuitoare rea l‐a mâncat; Iosif fără îndoială este sfâșiat! 34 Și Iacov și‐a sfâșiat hainele și și‐a pus un sac peste coapse și a jelit pe fiul său multe zile. 35 Și toți fiii săi și toate fetele sale s‐au sculat ca să‐l mângâie, dar nu voia să fie mângâiat și zicea: Jelind mă voi coborî la fiul meu în Șeol! Și tatăl său l‐a plâns. 36 Și Madianiții l‐au vândut în Egipt lui Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii.