Prima călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1 Când Iacov a aflat că în Egipt se găsesc grâne, le-a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?“. 2 Și a zis: „Iată, am auzit că în Egipt se găsesc grâne. Duceți-vă în Egipt și cumpărați-ne de acolo grâne, ca să trăim și să nu murim“. 3 Zece dintre frații lui Iosif s-au dus să cumpere grâne din Egipt. 4 Dar Iacov nu l-a trimis și pe Beniamin, fratele lui Iosif, împreună cu frații săi, pentru că se gândea să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaanului, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo .
6 Iosif era stăpânul țării, cel care vindea grâne întregului popor al țării. Când frații lui Iosif au ajuns la el , s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 7 Imediat ce și-a văzut frații, Iosif i-a recunoscut, dar s-a comportat ca un străin față de ei și le-a vorbit cu asprime.
El i-a întrebat:
‒ De unde veniți?
Ei au răspuns:
‒ Din țara Canaanului, ca să cumpărăm mâncare.
8 Iosif i-a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut.
9 Iosif și-a amintit visele pe care le-a avut despre ei și le-a zis:
‒ Voi sunteți spioni și ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării!
10 Ei au răspuns:
‒ Nu, stăpâne, slujitorii tăi au venit să cumpere mâncare. 11 Toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți. Slujitorii tăi nu sunt spioni.
12 Dar el le-a zis:
‒ Nu-i adevărat, ci voi ați venit să vedeți părțile vulnerabile ale țării.
13 Ei au răspuns:
‒ Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaanului. Iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.
14 Dar Iosif le-a zis:
‒ Sunteți spioni, așa cum v-am spus! 15 Iată cum veți fi testați: pe viața lui Faraon că nu veți ieși din acest loc decât dacă vine aici fratele vostru mai mic! 16 Trimiteți-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar ceilalți dintre voi veți fi închiși, pentru ca vorbele voastre să fie puse la încercare și să se vadă dacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viața lui Faraon, sigur sunteți spioni!
17 Și i-a pus sub pază pentru trei zile.
18 A treia zi, Iosif le-a zis:
‒ Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu. 19 Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână sub pază, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate 20 și aduceți-l la mine pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi adeverite cuvintele voastre și nu veți muri.
Ei au făcut întocmai.
21 Atunci și-au zis unul altuia:
‒ Cu siguranță suntem vinovați pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, căci am văzut tulburarea sufletului său când căuta bunăvoința noastră, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.
22 Ruben le-a răspuns, zicând:
‒ Nu v-am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n-ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui.
23 Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător. 24 Iosif a plecat de lângă ei și a plâns. Apoi s-a întors și le-a vorbit din nou . L-a luat pe Simeon și l-a legat înaintea ochilor lor. 25 Apoi a poruncit să li se umple sacii cu grâne, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se dea provizii pentru călătorie. După ce li s-au făcut aceste lucruri, 26 ei au încărcat grânele pe măgari și au plecat de acolo. 27 Când unul dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său, în locul în care au înnoptat, și-a văzut argintul. Iată, acesta era la gura sacului său. 28 El le-a zis fraților săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi. Iată-l chiar în sacul meu!“. Atunci li s-au înmuiat inimile și și-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“.
29 Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în țara Canaanului, i-au istorisit tot ce li se întâmplase, zicând:
30 ‒ Acel om, stăpânul țării, ne-a vorbit aspru și ne-a luat drept spioni ai țării. 31 Dar noi i-am zis: „Suntem oameni cinstiți, nu suntem spioni. 32 Suntem doisprezece frați, fiii aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai este, iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaanului“. 33 Atunci omul acela , stăpânul țării, ne-a zis: „Iată cum voi ști dacă sunteți oameni cinstiți: lăsați-l pe unul dintre frații voștri, luați grâne pentru familiile voastre înfometate și plecați. 34 Dar aduceți-mi-l pe fratele vostru mai mic și voi ști că nu sunteți spioni, ci oameni cinstiți. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face comerț în țară“ .
35 În timp ce-și goleau sacii, iată că punga cu argint a fiecăruia era în sacul lui. Văzând pungile cu argint, ei și tatăl lor s-au temut.
36 Tatăl lor, Iacov, le-a zis:
‒ Voi m-ați lăsat fără copii. Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și vreți să-l luați și pe Beniamin. Toate acestea sunt împotriva mea!
37 Atunci Ruben i-a vorbit tatălui său, zicând:
‒ Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu ți-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea și ți-l voi aduce înapoi.
38 Dar el a răspuns:
‒ Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele său este mort și doar el a mai rămas. Dacă i se va întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.
Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Și Iacov a văzut că era grâu în Egipt și Iacov a zis fiilor săi: Ce vă uitați unul la altul? 2 Și a zis: Iată am auzit că în Egipt este grâu; pogorâți‐vă acolo și cumpărați‐ne grâu ca să trăim și să nu murim. 3 Și cei zece frați ai lui Iosif s‐au pogorât să cumpere grâu din Egipt. 4 Dar Iacov n‐a trimis pe Beniamin, fratele lui Iosif, cu frații săi; căci zicea : Să nu i se întâmple vreo nenorocire. 5 Și fiii lui Israel au venit să cumpere printre cei ce veneau; căci era foamete în țara Canaanului. 6 Și Iosif era cârmuitor peste țară; el vindea la tot poporul țării. Și frații lui Iosif au venit și s‐au plecat lui cu fețele la pământ. 7 Și Iosif a văzut pe frații săi și i‐a cunoscut, dar a făcut pe străinul înaintea lor și le‐a vorbit aspru și le‐a zis: De unde veniți? Și ei au zis: Din țara Canaan ca să cumpărăm bucate. 8 Și Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l‐au cunoscut. 9 Și Iosif și‐a adus aminte de visurile pe care le visase despre ei și le‐a zis: Voi sunteți iscoade; ați venit să vedeți goliciunea țării. 10 Și ei i‐au zis: Nu, domnul meu, ci robii tăi au venit să cumpere bucate. 11 Noi toți suntem fiii unui singur om; suntem cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade. 12 Și el le‐a zis: Nu; ci ați venit să vedeți goliciunea țării. 13 Și ei au zis: Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fiii unui singur om în țara Canaan; și iată cel mai mic este astăzi la tatăl nostru și unul nu mai este. 14 Și Iosif le‐a zis: E ceea ce v‐am spus eu zicând: Sunteți iscoade. 15 Prin aceasta veți fi încercați ; pe viața lui Faraon nu veți ieși de aici dacă nu va veni aici fratele vostru cel mai mic. 16 Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi veți rămânea închiși și cuvintele voastre vor fi încercate dacă este adevăr în voi; iar de nu, pe viața lui Faraon sunteți iscoade. 17 Și i‐a pus laolaltă sub pază trei zile. 18 Și a treia zi Iosif le‐a zis: Faceți aceasta și trăiți ; eu mă tem de Dumnezeu. 19 Dacă sunteți cinstiți, să rămână unul din frații voștri închis în casa închisorii voastre, iar voi mergeți, duceți grâul pentru foamea caselor voastre 20 și aduceți pe fratele vostru cel mai mic la mine și vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri. Și au făcut așa. 21 Și ziceau unul către altul : Cu adevărat suntem vinovați pentru fratele nostru, întrucât am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi și nu l‐am ascultat ; pentru aceea a venit strâmtorarea aceasta peste noi. 22 Și Ruben le‐a răspuns zicând : Nu v‐am vorbit eu zicând: Nu păcătuiți împotriva copilului! Dar n‐ați ascultat; și acum iată și sângele lui este cerut. 23 Și nu știau că Iosif înțelegea, căci un tâlmaciu era între ei. 24 Și s‐a abătut de la ei și a plâns. Și s‐a întors la ei și le‐a vorbit și a luat pe Simeon dintre ei și l‐a legat înaintea ochilor lor.
Întoarcerea fraților lui Iosif
25 Și Iosif a poruncit să le umple vasele cu grâu și să întoarcă argintul fiecăruia în sacul său și să le dea și merinde pentru cale. Și așa le‐au făcut. 26 Și și‐au încărcat grâul pe măgari și au plecat de acolo. 27 Și unul din ei și‐a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său în casa de poposire și a văzut argintul său și iată era în gura sacului său. 28 Și a zis fraților săi: Argintul meu mi s‐a dat înapoi și iată este chiar în sacul meu! Și au leșinat de la inimă și s‐au cutremurat zicând unul către altul: Ce ne‐a făcut Dumnezeu? 29 Și au venit la Iacov, tatăl lor, în țara Canaan și i‐au istorisit tot ce li se întâmplase zicând: 30 Omul, domnul țării, ne‐a vorbit aspru și ne‐a luat drept iscoade ale țării. 31 Și noi i‐am zis: Suntem cinstiți, nu suntem iscoade. 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este și cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în țara Canaan. 33 Și omul, domnul țării, ne‐a zis : Prin aceasta voi cunoaște că sunteți cinstiți: lăsați pe unul din frații voștri la mine și luați pentru foamea caselor voastre și mergeți. 34 Și aduceți la mine pe fratele vostru cel mai mic și voi cunoaște că nu sunteți iscoade, ci cinstiți; vă voi da pe fratele vostru și veți face negoț în țară. 35 Și a fost așa : pe când își goleau sacii, iată legătura cu argint a fiecăruia era în sacul său. Și au văzut ei și tatăl lor legăturile cu argintul și s‐au spăimântat. 36 Și Iacov, tatăl lor, le‐a zis: Voi m‐ați lipsit de copii! Iosif nu mai este și Simeon nu mai este și vreți să luați pe Beniamin? Toate acestea sunt împotriva mea. 37 Și Ruben a vorbit tatălui său zicând: Omoară pe amândoi fiii mei de nu ți‐l aduc înapoi ; dă‐l în mâna mea și ți‐l voi aduce înapoi. 38 Dar el a zis: Fiul meu nu se va pogorî cu voi, căci fratele său e mort și el a rămas singur; și de i s‐ar întâmpla vreo nenorocire pe drumul pe care mergeți, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol.