A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1 Foametea era mare în țară.
2 Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:
‒ Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare.
3 Dar Iuda i-a răspuns:
‒ Omul acela ne-a avertizat clar, zicând: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. 4 Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom merge și-ți vom cumpăra mâncare. 5 Dar dacă nu-l vei trimite, nu vom merge, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“.
6 Atunci Israel a zis:
‒ De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate?
7 Ei au răspuns:
‒ Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“. Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți-l pe fratele vostru“?
8 Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:
‒ Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. 9 Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. 10 Căci, dacă n-am fi întârziat atât, ne-am fi întors de două ori până acum.
11 Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis:
‒ Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. 12 Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. 13 Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic să-Și arate mila față de voi înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.
15 Astfel, frații au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s-au ridicat, s-au dus în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază“. 17 Bărbatul a făcut așa cum i-a spus Iosif și i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18 Dar oamenii aceștia s-au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca sclavi și să ne ia măgarii“. 19 Ei s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă.
20 Ei i-au zis:
‒ Stăpâne, noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci.
23 El le-a răspuns:
‒ Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru.
Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. 24 Administratorul i-a adus pe oameni în casa lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif, care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
27 El i-a întrebat de sănătate și le-a zis:
‒ Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?
28 Ei i-au răspuns:
‒ Da , slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește.
Apoi s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 29 Când Iosif și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Apoi a zis: „Dumnezeu să-Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“. 30 Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo. 31 După ce și-a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“. 32 Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. 33 Frații săi s-au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. 34 Iosif le-a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au veselit împreună cu el.
A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Și foametea era grea în țară. 2 Și a fost așa : după ce au sfârșit de mâncat grâul pe care‐l aduseseră din Egipt, tatăl lor le‐a zis: Duceți‐vă iarăs, cumpărați‐ne ceva bucate!
3 Și Iuda i‐a vorbit zicând: Omul ne‐a spus hotărât zicând: Nu veți vedea fața mea de nu va fi cu voi fratele vostru. 4 Dacă vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî și‐ți vom cumpăra bucate. 5 Dar dacă nu‐l vei trimite, nu ne vom pogorî, căci omul ne‐a zis: Nu veți vedea fața mea de nu va fi fratele vostru cu voi. 6 Și Israel a zis: Pentru ce mi‐ați făcut răul de ați spus omului că mai aveți un frate? 7 Și ei au zis: Omul a întrebat cu de‐amănuntul de noi și de familia noastră zicând: Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți un frate? Și noi i‐am spus după cuvintele acelea; puteam noi ști cumva că ne va zice: Aduceți pe fratele vostru? 8 Și Iuda a zis lui Israel, tatăl său: Trimite pe băiat cu mine și ne vom scula și vom merge ca să trăim și să nu murim și noi și tu și copiii noștri. 9 Eu sunt chezaș pentru el: să‐l ceri din mâna mea ; de nu ți‐l voi aduce și nu‐l voi pune înaintea ta, voi fi păcătuit împotriva ta în toate zilele. 10 Căci dacă nu întârziam, hotărât, până acum ne‐am fi întors înapoi a doua oară. 11 Și tatăl lor Israel le‐a zis: Dacă este dar așa, faceți aceasta: luați din cele mai lăudate roade ale țării în vasele voastre și duceți omului un dar: puțin leac alinător și puțină miere și dresuri și smirnă, curmale și migdale. 12 Și luați îndoit argintul în mâna voastră; și argintul care a fost întors în gura sacilor voștri duceți‐l înapoi în mâna voastră; poate este o greșală. 13 Luați și pe fratele vostru și sculați‐vă, întoarceți‐vă la om. 14 Și Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea omului ca să vă dezlege pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu , dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi. 15 Și bărbații au luat darul acela și au luat argint îndoit în mâna lor și pe Beniamin și s‐au sculat și s‐au pogorât în Egipt și au stătut înaintea lui Iosif. 16 Și Iosif a văzut pe Beniamin cu ei și a zis celui ce era peste casa sa: Du pe acești oameni în casă și junghie o junghiere și gătește; căci oamenii vor mânca cu mine la amiază. 17 Și omul a făcut cum zisese Iosif și omul a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18 Și oamenii s‐au temut pentru că i‐au dus în casa lui Iosif și ziceau: Pentru argintul care ne‐a fost întors în sacii noștri la început, ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră și să cadă asupra noastră și să ne ia robi pe noi și măgarii noștri. 19 Și s‐au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif și i‐au vorbit la intrarea casei. 20 Și i‐au zis: Rugămu‐ne, domnul meu ! Întâia dată ne‐am pogorât în adevăr ca să cumpărăm bucate. 21 Și a fost așa : când am venit la casa de poposire, am deschis sacii noștri și iată argintul fiecăruia era în gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; și l‐am adus iarăși în mâna noastră. 22 Și am adus alt argint în mâna noastră ca să cumpărăm bucate. Nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri. 23 Și el a zis: Pace vouă, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v‐a dat comoara voastră în sacii voștri, argintul vostru a venit la mine. Și le‐a scos pe Simeon. 24 Și omul a dus pe oameni în casa lui Iosif și le‐a dat apă și și‐au spălat picioarele și a dat nutreț la măgarii lor. 25 Și ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, căci auziseră că au să mănânce pâine acolo. 26 Și Iosif a venit acasă. Și i‐au adus în casă darul care era în mâna lor și i s‐au plecat la pământ. 27 Și el i‐a întrebat de sănătate și a zis: Este bine tatăl vostru bătrânul despre care ați vorbit? Mai trăiește? 28 Și ei au zis: Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăiește. Și s‐au plecat și au făcut o plecăciune. 29 Și el și‐a ridicat ochii și a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei sale, și a zis: Acesta este fratele vostru cel mai mic despre care mi‐ați vorbit? Și a zis: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, fiul meu. 30 Și Iosif s‐a grăbit, căci îi ardeau măruntaiele pentru fratele său și a căutat unde să plângă și a intrat în odaia sa și a plâns acolo. 31 Și și‐a spălat fața și a ieșit afară și s‐a stăpânit și a zis : Puneți pâine. 32 Și lui i‐au pus deosebit și lor deosebit și pentru egiptenii care mâncau cu el, deosebit; căci egiptenii nu pot mânca pâine cu Evreii, căci aceasta este o urâciune pentru egipteni. 33 Și au șezut înaintea lui, cel întâi‐născut după dreptul lui de naștere și cel mai mic după tinerețea sa. Și oamenii se mirau unul la altul. 34 Și luau porții pentru ei dinaintea lui. Și porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a oricăruia din ei. Și au băut și au băut bine cu el.