1 După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne“. El a făcut așa cum i-a zis Iosif.
3 Dimineață, când s-a luminat, oamenii au fost trimiși spre casă cu măgarii lor. 4 Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s-au depărtat bine că Iosif i-a spus administratorului casei sale: „Ridică-te, urmărește-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați răsplătit binele cu rău? 5 Nu este acesta paharul din care bea stăpânul meu și pe care îl folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut!»“. 6 Când i-a ajuns, le-a spus aceste cuvinte.
7 Ei i-au răspuns:
‒ De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! 8 Iată, noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău? 9 Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsit paharul, să moară, iar noi să devenim slujitorii stăpânului nostru.
10 El le-a zis:
‒ Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsit paharul va fi slujitorul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați.
11 Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis. 12 El a căutat paharul, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar acesta a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei și-au sfâșiat hainele. Fiecare și-a încărcat măgarul și s-au întors cu toții în cetate. 14 Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, în timp ce acesta era încă acolo, și s-au plecat la pământ înaintea lui.
15 Iosif le-a zis:
‒ Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut-o? Nu știți că un om ca mine poate ghici?
16 Iuda i-a răspuns:
‒ Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată-ne sclavi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsit paharul.
17 Dar el a zis:
‒ Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu, iar voi duceți-vă în pace la tatăl vostru.
18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis:
‒ Ah, stăpâne, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu ești ca Faraon. 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“. 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i-a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește“. 21 Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei“. 22 Noi i-am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l-ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri“. 23 Dar tu le-ai zis slujitorilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va veni cu voi, nu-mi veți mai vedea fața“. 24 Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele stăpânului nostru. 25 Când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă înapoi și cumpărați-ne puțină mâncare“, 26 noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. 27 Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii. 28 Unul a plecat de la mine, astfel că am zis: «Sigur a fost sfâșiat de animalele sălbatice». Și nu l-am mai văzut până acum. 29 Dacă mi-l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî perii cărunți în Locuința Morților“. 30 De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia, 31 el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar slujitorii tăi vor coborî cu durere perii cărunți ai slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. 32 Căci slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna“. 33 Prin urmare, dă-i voie , te rog, slujitorului tău să rămână în locul băiatului, ca slujitor al stăpânului meu, și dă-i voie băiatului să plece împreună cu frații săi. 34 Cum să mă duc înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!
Spaima fraților lui Iosif
1 Și a poruncit celui ce era peste casa sa zicând: Umple sacii oamenilor cu bucate cât vor putea purta și pune argintul fiecăruia în gura sacului său. 2 Și pune potirul meu, potirul de argint, în gura sacului celui mai mic și argintul grâului său. Și a făcut după cuvântul lui Iosif pe care‐l spusese. 3 Dimineața, când s‐a luminat, s‐a dat drumul oamenilor, lor și măgarilor lor. 4 Au ieșit din cetate și nu erau încă departe și Iosif a zis celui ce era peste casa sa: Scoală‐te! Urmărește pe oameni și ajunge‐i și zi‐le: De ce ați răsplătit rău pentru bine? 5 Oare nu este acesta potirul în care bea domnul meu și în care ghicește el cu adevărat? 6 Rău ați făcut ce ați făcut! Și i‐a ajuns și le‐a vorbit cuvintele acestea. 7 Și ei i‐au zis: De ce vorbește domnul meu vorbe ca acestea? Departe de robii tăi să facă după cuvântul acesta. 8 Iată argintul pe care l‐am aflat în gura sacilor noștri ți l‐am adus iarăși din țara Canaan și cum să fi furat noi aur sau argint din casa domnului tău? 9 La care din robii tăi se va afla să moară; ba și noi vom fi robii domnului meu. 10 Și el a zis: Acum deci fie după cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie robul meu, iar voi să fiți nevinovați. 11 Și s‐au grăbit și au dat jos fiecare sacul său pe pământ și fiecare și‐a deschis sacul său. 12 Și a căutat începând cu cel mai mare și sfârșind cu cel mai mic; și potirul s‐a găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci și‐au rupt veșmintele și au încărcat fiecare măgarul său și s‐au întors în cetate. 14 Și Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif; și el era încă acolo; și au căzut la pământ înaintea lui. 15 Și Iosif le‐a zis: Ce faptă ați făcut? N‐ați știut că un om ca mine știe să ghicească în adevăr? 16 Și Iuda a zis: Ce să zicem domnului meu? Ce să vorbim și cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi; iată suntem robii domnului meu, noi și acela în a cărui mână s‐a găsit potirul. 17 Și el a zis : Departe de mine să fac așa! Omul în a cărui mână s‐a găsit potirul, acela va fi robul meu, dar voi suiți‐vă în pace la tatăl vostru.
Iuda mijlocește pentru Beniamin
18 Atunci Iuda s‐a apropiat de el și a zis: Ah, te rog, domnul meu, să vorbească robul tău un cuvânt în urechile domnului meu și să nu se aprindă mânia ta împotriva robului tău; căci tu ești ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi zicând: Aveți voi tată sau frate? 20 Și noi am zis domnului meu: Avem un tată bătrân și un copil al bătrâneții sale tânăr; și fratele lui a murit și el a rămas singur de mamă‐sa și tatăl său îl iubește. 21 Și tu ai zis robilor tăi : Aduceți‐l la mine ca să‐l văd cu ochii mei. 22 Și noi am zis domnului meu: Băiatul nu poate să lase pe tatăl său, căci, dacă va lăsa pe tatăl său, tatăl său va muri. 23 Și ai zis robilor tăi : Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, nu‐mi veți mai vedea fața. 24 Și a fost așa : când ne‐am suit la robul tău tatăl nostru, i‐am spus cuvintele domnului meu. 25 Și tatăl nostru a zis: Duceți‐vă iarăși, cumpărați ceva bucate. 26 Dar noi am zis: Nu ne putem pogorî; dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, căci nu putem vedea fața omului dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi. 27 Și robul tău, tatăl meu, ne‐a zis: Știți că nevastă‐mea mi‐a născut doi copii. 28 Și unul a ieșit de la mine și am zis: Cu adevărat a fost sfâșiat și nu l‐am mai văzut până acum. 29 Și dacă veți lua și pe acesta de la mine și i se va întâmpla vreo nenorocire, veți pogorî căruntețele mele cu întristare în Șeol. 30 Și acum când mă voi duce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, fiindcă sufletul lui este legat de sufletul băiatului, 31 va fi așa : când va vedea că băiatul nu este, va muri; și robii tăi vor pogorî căruntețele robului tău, tatăl nostru, cu întristare în Șeol. 32 Căci robul tău s‐a pus chezăș pentru băiat la tatăl meu zicând : Dacă nu ți‐l voi aduce, voi fi păcătuit împotriva tatălui meu toate zilele. 33 Acum dar, rogu‐te , să rămână robul tău rob domnului meu în locul băiatului și băiatul să se suie cu frații săi. 34 Căci cum să mă sui eu la tatăl meu și băiatul să nu fie cu mine? Ca să nu văd răul care va veni peste tatăl meu!