Rugăciunea profetului
1 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot .
2 ‒ Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!
Însuflețește-o de-a lungul anilor!
Fă-o cunoscută în cursul anilor!
Dar, la mânie, adu-Ți aminte să arăți îndurare!
3 Dumnezeu vine din Teman
și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina
și din mâna Lui ies raze;
acolo Îi este ascunsă puterea.
5 Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6 El Se oprește și cutremură pământul;
Se uită și face națiunile să tremure.
Munții cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veșnice.
7 Am văzut corturile lui Cușan în necaz
și colibele țării lui Midian tremurând.
8 S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a dezlănțuit furia Ta,
când ai încălecat pe caii Tăi
și Te-ai suit în carele Tale victorioase?
9 Arcul Îți este dezvelit în întregime;
jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt. Selah
Tu despici pământul prin râuri.
10 Când munții Te-au văzut, s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
adâncul și-a făcut auzit glasul;
el își ridică mâinile în sus.
11 Soarele și luna s-au oprit în înălțimi
la sclipirea săgeților Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12 Tu străbați pământul cu indignare
și treieri națiunile cu mânie.
13 Ai ieșit ca să-Ți eliberezi poporul,
ca să-l salvezi pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,
l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Selah
14 Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile-i săgeți,
când s-au dezlănțuit ca o furtună să ne împrăștie!
Bucuria lor a fost ca și cum l-ar fi devorat pe sărac
în ascunzătoare.
15 Tu pășești pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16 Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul!
La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
și mi-au tremurat genunchii!
Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17 Chiar dacă smochinul nu înflorește
și în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipsește rodul din măslin
și câmpurile nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din staul este nimicită
și nu mai sunt vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul
și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Stăpânul Domn este puterea mea!
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă face să pășesc pe înălțimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.Psalmul prorocului
1 O rugăciune a lui Habacuc, prorocul, pe Șighionot. 2 Doamne, am auzit vestea ta și m‐am temut. Doamne, însuflețește lucrul tău în mijlocul anilor! Fă‐l cunoscut în mijlocul anilor! În mânie adu‐ți aminte de îndurare. 3 Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt de pe muntele Paran… (Sela). Slava lui acoperă cerurile și pământul este plin de lauda sa. 4 Strălucirea lui era ca lumina. Coarne ieșeau din mâna sa; și acolo era ascunderea puterii lui. 5 Ciuma mergea înaintea feței sale și o flacără arzătoare ieșea la picioarele sale. 6 El a stat și a măsurat pământul, a privit și a învălmășit popoarele și munții cei veșnici s‐au risipit, dealurile veșnice s‐au afundat, căile lui sunt veșnice. 7 Am văzut corturile Cușanului în durere, covoarele țării Midianului au tremurat. 8 Oare pe râuri s‐a mâniat Domnul? S‐a aprins mânia ta împotriva râurilor, sau aprinderea ta împotriva mării, de ai călărit pe caii tăi, în carele tale de mântuire? 9 Arcul tău s‐a dezgolit, nuielele pedepsitoare jurate după cuvântul tău… (Sela). Ai despicat pământul cu râuri. 10 Munții te‐au văzut și s‐au înfricoșat ; șivoaie de apă au trecut. Adâncul a făcut să se audă glasul său și și‐a ridicat mâinile în sus . 11 Soarele și luna s‐au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale, care zburau, la clipirea sulițelor tale strălucitoare. 12 Ai mers cu furie prin țară, ai treierat cu mânie neamurile. 13 Ai ieșit pentru mântuirea poporului tău, pentru mântuirea unsului tău, ai lovit capul din casa celui rău și i‐ai dezvelit temelia până la grumaz. (Sela). 14 Ai străpuns capul căpeteniilor sale cu sulițele sale, au ieșit ca un vârtej să mă risipească și au săltat, ca și cum ar fi voit să înghită pe cel sărman în ascuns. 15 Ai umblat cu caii tăi prin mare, grămada de ape mari. 16 Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat ; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului. 17 Căci deși smochinul nu va înflori și nu va fi rod în vițe, va lipsi rodul măslinului și ogoarele nu vor da hrană, turma va fi stârpită din târlă și niciun bou nu va fi în grajduri: 18 totuși eu mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele. 19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; el face picioarele mele ca ale cerbilor și mă face să umblu pe înălțimile mele . Către mai marele muzicii. Pe instrumentele mele cu coarde.