1 Căci fiecare mare preot ales dintre oameni este pus responsabil să reprezinte oamenii în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă atât daruri, cât și jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, pentru că el însuși este cuprins de slăbiciune. 3 Și, din cauza acestei slăbiciuni , el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale poporului. 4 Și nimeni nu-și atribuie această onoare singur, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron.
5 Tot astfel și Cristos, nu Și-a atribuit singur gloria de a fi Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“ .
6 Iar în altă parte mai spune:
„Tu ești Preot pe veci,
după modelul preoției lui Melchisedek“ .
7 El este Acela Care, în zilele vieții Lui pe pământ, a adus rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și cu lacrimi către Cel Care putea să-L scape de la moarte, și a fost ascultat datorită evlaviei Sale. 8 Cu toate că era Fiu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit 9 și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul unei mântuiri veșnice pentru toți cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, după modelul preoției lui Melchisedek.
Avertizare împotriva apostaziei
11 Cu privire la aceasta, cuvintele pe care le spunem sunt multe și greu de explicat, pentru că ați ajuns să pricepeți greu. 12 Căci voi, deși trebuia să fiți deja învățători, aveți nevoie din nou de cineva care să vă învețe principiile elementare ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. 13 Căci oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în ce privește învățătura despre dreptate, fiindcă este un copilaș. 14 Însă hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia a căror discernământ s-a obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul.
Hristos și Melhisedec
1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezat pentru oameni în cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate, 2 care poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă și el însuși este împresurat de slăbiciune. 3 Și din pricina acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine. 4 Și nimeni nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaron . 5 Așa și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiul meu, eu azi te‐am născut. 6 După cum zice și în alt loc : Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 7 El în zilele cărnii sale, fiindcă a adus cereri și rugăciuni stăruitoare, cu strigăt tare și lacrimi către acela care putea să‐l mântuiască din moarte, și fiind ascultat pentru evlavia sa, 8 deși era Fiu, totuși a învățat ascultarea din cele ce a pătimit. 9 Și fiind făcut desăvârșit , s‐a făcut tuturor celor ce ascultă de el pricinuitorul mântuirii veșnice; 10 fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melhisedec, 11 despre care avem multe de spus și cu anevoie de lămurit, fiindcă v‐ați făcut zăbavnici cu auzurile.
Pruncia cititorilor
12 Căci deși din pricina vremii ar fi trebuit să fiți și învățători, aveți trebuință iarăși ca cineva să vă învețe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți trebuință de lapte și nu de hrană tare. 13 Căci cine are parte numai de lapte este neîncercat în cuvântul dreptății, căci este un prunc ; 14 iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care prin obișnuință au simțurile deprinse să deosebească binele și răul.