Închinarea în Cort
1 Acum, chiar și primul legământ avea reguli pentru închinare și pentru un Loc Sfânt pământesc. 2 Căci a fost pregătită prima încăpere a Cortului, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile prezentării; această încăpere a fost numită „Locul Sfânt“. 3 Însă, după cea de-a doua draperie, se afla a doua încăpere a Cortului, numită „Locul Preasfânt“. 4 Acesta avea un altar de aur pentru tămâie și Chivotul legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. 5 Deasupra erau heruvimii slavei, umbrind locul ispășirii. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.
6 Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în prima încăpere a Cortului pentru a-și îndeplini slujbele, 7 însă în a doua încăpere intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt, atât timp cât prima încăpere a Cortului stătea încă în picioare. 9 Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină. 10 Ele au de-a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea reformării lucrurilor.
Sângele lui Cristos
11 Dar când Cristos S-a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit deja, trecând prin Cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta, 12 a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică. 13 Căci, dacă sângele țapilor și al boilor și stropirea celor întinați cu cenușa unei juninci sfințește în vederea curățirii trupului, 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos, Care, prin Duhul cel veșnic, S-a dat pe Sine fără cusur lui Dumnezeu, ne va curăți conștiința de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu?
15 Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui nou legământ, sau testament , pentru ca, prin moartea care a avut loc pentru răscumpărarea abaterilor comise sub primul testament, cei ce au fost chemați, să primească promisiunea moștenirii veșnice.
16 Căci unde este un testament, este nevoie să se dovedească moartea celui care l-a făcut. 17 Fiindcă un testament este valid numai după moarte, de vreme ce nu are nicio putere cât timp trăiește cel care l-a făcut. 18 De aceea nici chiar primul testament n-a fost sfințit fără sânge, 19 pentru că, după ce fiecare poruncă a Legii le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, cu lână vopsită în roșu și cu isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul, 20 zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu“ . 21 În același fel a stropit cu sânge Cortul și toate obiectele pentru slujbă. 22 Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Prin urmare, de vreme ce a fost nevoie să fie curățite cu aceste jertfe copiile lucrurilor din Ceruri, trebuia ca lucrurile cerești înseși să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Cristos n-a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini omenești – loc care este oglindirea celui adevărat – ci El a intrat chiar în Cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, în prezența lui Dumnezeu, 25 și nu ca să Se jertfească pe Sine din nou și din nou, după felul în care marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou și din nou de la întemeierea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27 Și, așa cum le este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea urmează judecata, 28 tot astfel și Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna, pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară celor care-L așteaptă cu nerăbdare, nu în legătură cu păcatul, ci spre mântuire.
Zugrăvirea vechiului cort
1 Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locaș din lumea aceasta. 2 Căci a fost întocmit un cort , cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșnicul și masa și punerea înainte a pâinilor; 3 iar după perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor, 4 având tămâietoarea de aur și chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vas de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron , care odrăslise și tablele legământului. 5 Iar deasupra lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul. 6 Și acestea fiind întocmite astfel, preoții intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești, 7 iar în al doilea, numai marele preot, o dată pe an, nu fără sânge, pe care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului. 8 Duhul Sfânt învederând aceasta că nu era încă arătată calea Sfintei sfintelor câtă vreme își mai are locul său întâiul cort, 9 care este o asemănare față de vremea de acum, în care se aduc daruri și jertfe care nu pot desăvârși în ce privește cugetul pe cel ce face slujba dumnezeiască, 10 slujbă care stă numai în mâncări și băuturi și felurite spălări, întocmiri ale cărnii, puse până la o vreme de îndreptare.
Hristos și jertfa lui
11 Dar Hristos venit ca mare preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din aceeași zidire, 12 nici cu sânge de țapi și viței, ci cu sângele său însuși, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică . 13 Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa unei junci cu care se stropește peste cei întinați sfințește pentru curățirea cărnii, 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul cel veșnic s‐a adus pe sine însuși fără cusur lui Dumnezeu, va curăți cugetul vostru de faptele moarte ca să slujiți Dumnezeului celui viu? 15 Și pentru aceasta el este mijlocitor al unui legământ nou, încât prin aceea că s‐a făcut o moarte pentru răscumpărarea de abaterile de sub întâiul legământ, cei ce au fost chemați să capete făgăduința moștenirii veșnice. 16 Căci unde este un testament, este de neapărată trebuință ca să fie adusă moartea celui ce l‐a făcut. 17 Pentru că un testament are putere la cei morți, fiindcă niciodată n‐are tărie când trăiește cel ce l‐a făcut. 18 De aceea nici întâiul legământ n‐a fost început fără sânge. 19 Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit legii, a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă și lână stacojie și isop, a stropit atât cartea însăși cât și pe tot poporul, 20 zicând: Acesta este sângele legământului pe care vi l‐a poruncit Dumnezeu. 21 Și a stropit de asemenea cu sânge cortul și toate vasele pentru slujba dumnezeiască. 22 Și aproape toate sunt curățite prin sânge potrivit legii, și fără vărsare de sânge nu este iertare. 23 Deci era într‐adevăr de neapărată trebuință ca închipuirile celor ce sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar înseși cele cerești prin jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Hristosul a intrat nu într‐o Sfânta sfintelor făcută de mâini, icoană a celor adevărate, ci chiar în cer, ca să se înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu; 25 nici ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum marele preot intră în Sfânta sfintelor în fiecare an, cu sânge străin; 26 fiindcă altfel trebuia să fi pătimit de mai multe ori de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul veacurilor, s‐a arătat o dată pentru desființarea păcatului prin jertfa sa. 27 Și întrucât este hotărât oamenilor să moară o dată, iar după aceea vine judecata, 28 astfel și Hristosul , fiind adus o dată ca să poarte păcatele multora , se va arăta a doua oară, deosebit de păcat, spre mântuire celor ce îl așteaptă.