1 Trimiteți miei drept tribut stăpânitorului țării,
din Sela, pe drumul deșertului,
la muntele fiicei Sionului.
2 Ca niște păsări alungate,
forțate să plece din cuib,
așa sunt fetele Moabului
la vadurile Arnonului.
3 „Dă-ne un sfat!
Hotărăște ceva!
Întinde-ți umbra în miezul zilei
și schimb-o în noapte!
Ascunde-i pe cei alungați
și nu-i trăda pe fugari!
4 Primește-i pe cei risipiți ai Moabului să locuiască cu tine!
Fii un adăpost pentru ei în fața nimicitorului!“
„Când asupritorul va înceta,
când nimicirea va lua sfârșit
și prădătorul va lăsa țara în pace,
5 atunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron
pe care va sta cu credincioșie,
în Cortul lui David,
cel ce judecă, cel ce caută justiția,
cel prompt în ce privește dreptatea.
6 Noi am auzit de aroganța Moabului;
el este foarte mândru.
Am auzit de impertinența lui, de mândria lui și de aroganța lui.
Lăudăroșeniile lui sunt neîntemeiate.
7 Astfel, moabiții gem pentru Moab,
gem cu toții.
Ei se vaită, pe deplin mâhniți,
pentru turtele cu stafide din Chir-Hareset.
8 Căci câmpiile Heșbonului se usucă;
la fel și viile din Sibma.
Domnitorii națiunilor
au distrus cele mai alese vițe,
care cândva ajungeau până la Iazer,
fiind răspândite până spre deșert.
Mlădițele ei se întindeau
și ajungeau până la mare.
9 De aceea plâng împreună cu Iazerul
pentru viile din Sibma.
O, Heșbon! O, Eleale!
Vă ud cu lacrimile Mele!
Căci peste culesul fructelor voastre și peste secerișul vostru
a căzut un strigăt de război.
10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi,
iar în vii nu se mai cântă și nu se mai strigă de bucurie.
Nimeni nu mai zdrobește strugurii în presă,
căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie.
11 De aceea Îmi plânge ființa ca o liră pentru Moab,
Îmi plânge sufletul pentru Chir-Hareset.
12 Când se va arăta, când Moabul se va obosi pe înălțime
și va intra în sanctuarul lui ca să se roage,
nu va reuși“.
13 Acesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab. 14 Dar acum, Domnul zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi“.
Proorocia împotriva Moabului
1 Trimiteți mieii domnitorului țării de la Sela care este spre pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Și va fi așa : ca pasărea care se rătăcește, ca un cuib risipit, așa vor fi și fiicele Moabului la vadurile Arnonului : 3 Sfătuiește‐te, fă dreptate; fă‐ți umbra ca noaptea în amiaza zilei; ascunde pe cei goniți, nu da pe față pe fugari. 4 Cei goniți ai mei să rămână la tine, Moab; tu să le fii adăpost de fața pustiitorului; căci asupritorul este nimicit, a încetat pustiirea; încălcătorul este prăpădit din țară. 5 Și un scaun de domnie va fi întărit prin îndurare: și în cortul lui David va ședea pe el, în adevăr, unul care judecă și caută judecata și se grăbește să facă dreptate. 6 Noi am auzit de îngâmfarea Moabului, (este foarte mândru), de mândria lui și de îngâmfarea lui și de mânia lui: lăudăroșiile lui sunt zadarnice. 7 De aceea Moabul va urla pentru Moab. Fiecare din ei vor urla, vor boci pentru turtele de struguri ale Chir‐Haresetului , foarte întristați. 8 Căci câmpiile Hesbonului sunt veștejite și via Sibmei. Stăpânii neamurilor i‐au nimicit sadurile cele mai alese: ajungeau până la Iaezer, rătăceau prin pustie; ramurile ei se întindeau, treceau marea. 9 De aceea voi plânge cu plânsul Iaezerului via Sibmei; te voi uda cu lacrimile mele, Hesbonule și Elealeule, căci un strigăt a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra secerișului tău. 10 Și bucuria și veselia s‐a luat din câmpia cea mănoasă și în vii nu se va cânta, nici nu se va chiui. Călcătorii nu vor călca vin în linuri: am făcut să înceteze strigătul de la cules. 11 De aceea măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares. 12 Și va fi așa : când se va înfățișa Moabul și se va obosi pe înălțimi și va intra în locașul său sfințit ca să se roage, nu va izbuti. 13 Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul despre Moab de atunci. 14 Și acum Domnul vorbește, zicând: În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită cu toată acea mare mulțime; și rămășița va fi puțină, micșorată, nebăgată în seamă.