Profeție împotriva Damascului
1 O rostire cu privire la Damasc.
„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate,
ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetățile Aroerului vor fi părăsite.
Ele vor fi lăsate turmelor; acestea se vor culca acolo,
și nu va fi nimeni care să le înspăimânte.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreață,
iar Damascul fără suveranitate.
Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel“,
zice Domnul Oștirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,
iar grăsimea trupului său se va usca.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,
culegând spicele cu mâna lui;
va fi ca atunci când cineva strânge spicele în Valea Refaim.
6 Totuși, câteva spice vor mai rămâne,
la fel ca la scuturatul măslinului:
două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,
patru, cinci pe crengile roditoare“,
zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor
și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele
făcute de mâinile lor
și nu vor mai privi la așerele
și la altarele pentru tămâiere
pe care le-au construit degetele lor.
9 În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustietate!
10 Și aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale
și nu ți-ai adus aminte de Stânca locului tău de refugiu.
De aceea, deși sădești plante plăcute
și plantezi ramuri de viță străină,
11 deși în ziua în care îi plantezi,
le și faci să crească,
și în dimineața în care arunci sămânța,
o și faci să înflorească,
totuși secerișul va fi spulberat
într-o zi de boală și de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe,
care urlă ca valurile mării!
Vai, un vuiet de popoare,
care vuiesc ca niște ape vijelioase!
13 Popoarele vuiesc, așa cum vuiesc niște ape multe,
dar El le mustră
și ele fug departe,
duse de vânt ca pleava de pe dealuri
și ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare!
Până dimineața, ele nu mai sunt.
Aceasta este partea celor ce ne prădează
și sorțul celor ce ne jefuiesc.
Proorocie împotriva Damascului
1 Sarcina Damascului. Iată, Damascul încetează de a fi o cetate și va fi o grămadă de dărâmături. 2 Cetățile Aroerului sunt părăsite: vor fi pentru turme; și se vor culca și nimeni nu le va speria. 3 Și cetățuia va înceta din Efraim și împărăția din Damasc și rămășița Siriei: vor fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oștirilor. 4 Și va fi așa : în ziua aceea slava lui Iacov se va subția și grăsimea cărnii sale va slăbi. 5 Și va fi ca secerătorul care strânge grâul și seceră spicele cu brațul său; da, va fi ca cel ce adună spice în valea Refaimului. 6 Dar vor rămâne în ea după cules, ca la bătutul măslinului: două, trei boabe sus pe vârful pomului; patru, cinci pe crengile sale roditoare, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea omul va privi , spre Făcătorul său și ochii lui se vor uita la Sfântul lui Israel. 8 Și nu va privi la altare, lucrul mâinilor sale, nici nu se va uita la ce au făcut degetele sale, nici la Astartee, nici la chipurile soarelui. 9 În ziua aceea cetățile sale întărite vor fi ca locurile părăginite dintr‐o pădure și ca vârful muntelui pe care l‐au părăsit ei în fața copiilor lui Israel. Și va fi o pustiire. 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ți‐ai adus aminte de stânca puterii tale. De aceea sădești saduri plăcute și le pui cu lăstari străini. 11 În ziua sădirii tale le îngrădești și dimineața faci să‐ți înflorească sămânța; dar secerișul fuge în ziua durerii și întristării deznădăjduite.
Proorocie împotriva lui Israel
12 Ah! vuiet de multe popoare! Vuiesc ca vuietul mărilor și mugetul neamurilor! Mugesc ca mugetul apelor mari. 13 Neamurile mugesc ca mugetul multor ape: dar El le va mustra și vor fugi departe. Vor fi gonite ca pleava munților înaintea vântului și ca vârtejul de pulbere înaintea furtunii. 14 Către seară, iată tulburare; înainte de dimineață nu sunt. Aceasta este partea celor ce ne prădează și sorțul celor ce ne jefuiesc.