Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
1 O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu!
Te voi înălța și voi aduce mulțumiri Numelui Tău,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult,
care s-au împlinit cu credincioșie.
2 Ai transformat cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreața străinilor nu mai este o cetate;
ea nu va mai fi niciodată reconstruită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor glorifica
și cetățile națiunilor groaznice se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac,
un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său,
un adăpost în furtună
și o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea celor groaznici
era ca furtuna împotriva unui zid,
5 ca arșița soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
și, așa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel și cântarea celor groaznici încetează.
6 Domnul Oștirilor va pregăti
pe muntele acesta, pentru toate popoarele,
un ospăț cu cărnuri grase,
un ospăț cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
și vinuri limpezite.
7 Pe muntele acesta El va nimici vălul
care acoperă toate popoarele,
învelitoarea care înfășoară toate națiunile.
8 El va înghiți moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va șterge lacrimile
de pe toate fețele
și va îndepărta de pe tot pământul
disprețul poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice:
„Iată, Acesta este Dumnezeul nostru.
Ne-am pus speranța în El și El ne-a mântuit.
Acesta este Domnul în Care ne-am pus speranța.
Să fim veseli și să ne bucurăm în mântuirea Sa!“.
10 Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiții însă vor fi călcați de El în picioare,
așa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Acolo, pe munte, își vor întinde mâinile,
așa cum își întinde înotătorul mâinile să înoate.
El le va doborî mândria,
în pofida abilității mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificațiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
și le va arunca la pământ,
chiar în țărână.
Preamărirea Domnului
1 Doamne, tu ești Dumnezeul meu; te voi înălța; voi lăuda numele tău căci ai făcut lucruri minunate, adică sfaturi de demult în credincioșie și adevăr. 2 Căci ai făcut din cetate o movilă, din cetatea întărită o dărâmătură, un palat al străinilor ca să nu fie cetate, niciodată nu se va zidi. 3 De aceea poporul cel puternic te va slăvi , cetatea de neamuri îngrozitoare se va teme de tine. 4 Căci tu ai fost o cetățuie celui sărac, o cetățuie celui nevoiaș în strâmtorarea lui, un loc de scăpare de furtună, o umbră împotriva arșiței. Căci suflarea celor groaznici a fost ca furtuna pentru un zid. 5 Ca arșița în uscăciune vei supune zarva străinilor: ca arșița de umbra norului, așa va fi smerită cântarea celor groaznici. 6 Și Domnul oștirilor va face pe acest munte tuturor popoarelor un ospăț de mâncări grase, ospăț de vinuri pe drojdii, de mâncări grase, pline de măduvă, de vinuri bine limpezite de drojdii. 7 Și va înghiți în muntele acesta învelitoarea care învelește toate popoarele și mahrama care acoperă toate neamurile. 8 El a înghițit moartea pe veci. Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele și va depărta ocara poporului său de pe tot pământul. Căci Domnul a vorbit. 9 Și în ziua aceea se va zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru; l‐am așteptat și ne va mântui. Acesta este Domnul: l‐am așteptat, ne vom bucura și ne vom desfăta în mântuirea lui. 10 Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta și Moabul va fi călcat sub el, cum se calcă paiele în bălegar. 11 Și își va întinde mâinile în mijlocul lui, cum le întinde înotătorul ca să înoate și va coborî mândria lui cu meșteșugurile mâinilor lui. 12 Și va pleca cetățuia înaltă a zidurilor tale, o va coborî, o va arunca la pământ, în țărână.