Ezechia îi cere sfat lui Isaia
(2 Regi 19:1-19)1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu o pânză de sac și s-a dus la Casa Domnului. 2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, fiecare dintre ei acoperit cu o pânză de sac.
3 Ei i-au zis:
‒ Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să iasă din pântec, dar nu mai este nicio putere pentru a le da naștere. 4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab-Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea, înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“.
5 Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6 acesta le-a zis:
‒ Să-i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește Domnul: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat. 7 Iată, voi pune în el un duh și, astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui»“.
8 Când Rab-Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș, a ieșit să lupte împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta, a trimis mesageri la Ezechia, zicând: 10 „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu-L lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei’. 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite , dându-le spre nimicire. Vei scăpa tu oare? 12 Și-au salvat, oare, dumnezeii națiunile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvaim, al Henei sau al Ivei?»“.
Rugăciunea lui Ezechia
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului și a întins scrisoarea înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat Domnului, zicând: 16 „O, Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 17 Doamne, apleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
18 Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit toate țările și teritoriile lor, 19 și că le-au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, salvează-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu ești Domnul!“.
Profeția lui Isaia asupra lui Sanherib
(2 Regi 19:20-34)21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că te-ai rugat Mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, 22 iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te disprețuiește și își bate joc de tine.
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi.
23 Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu?
Împotriva Cui ți-ai ridicat glasul?
Împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpânul
și ai zis:
‘Cu mulțimea carelor mele
am urcat pe înălțimile munților,
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I-am tăiat cei mai înalți cedri
și cei mai aleși chiparoși.
Am ajuns la cele mai înalte piscuri
și la pădurea cea mai deasă.
25 Am săpat fântâni
și am băut apă,
și cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pârâurile Egiptului’.
26 N-ai auzit?
Eu am pregătit lucrul acesta demult;
din zile străvechi l-am plănuit.
Acum însă, l-am adus să se împlinească,
astfel încât tu să transformi cetățile fortificate
în mormane de dărâmături.
27 Locuitorii lor sunt neputincioși,
sunt înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
și ca verdeața fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte să crească.
28 Dar Eu știu unde stai,
când ieși și când intri
și cât ești de furios pe Mine.
29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine
și pentru că aroganța ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune cârligul Meu în nasul tău
și zăbala Mea în gura ta
și te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia :
anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veți semăna și veți secera,
veți planta vii și le veți mânca roadele.
31 Supraviețuitorii Casei lui Iuda, cei rămași,
vor prinde iarăși rădăcini dedesubt
și vor da rod deasupra.
32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță
și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori.
Zelul Domnului Oștirilor va face lucrul acesta».
33 De aceea, așa vorbește Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
și nu va trage nicio săgeată acolo.
Nu va veni în fața ei cu vreun scut
și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt.
34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta,
zice Domnul.
35 Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o eliberez,
de dragul Meu și de dragul lui David, slujitorul Meu»“.
(2 Regi 19:35-372 Cron. 32:21)
36 Îngerul Domnului a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni . Când ceilalți s-au sculat dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat. El s-a întors la Ninive și a locuit acolo.
38 În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok, fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.
Puterea asirienilor e bătută
1 Și a fost așa : când a auzit împăratul Ezechia, și‐a rupt hainele și s‐a acoperit cu un sac și a intrat în casa Domnului. 2 Și a trimis pe Eliachim, care era peste casă și pe Șebna, cărturarul, și pe bătrânii preoților acoperiți cu saci, la Isaia, prorocul, fiul lui Amoț. 3 Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare și de mustrare și de batjocură: căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască. 4 Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratul Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va mustra cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. De aceea înalță‐ți rugăciunea pentru rămășița ce a rămas. 5 Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6 Și Isaia le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele ce le‐ai auzit cu care m‐au hulit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Iată, voi pune un duh în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa. 8 Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei; căci auzise că plecase din Lachis. 9 Și a auzit zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: A ieșit să facă război cu tine. Și când a auzit aceasta, a trimis soli la Ezechia, zicând: 10 Așa să vorbiți lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău în care te încrezi să nu te înșele zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11 Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au stricat cu desăvârșire; și oare tu vei fi izbăvit? 12 Oare dumnezeii neamurilor lor pe care le‐au stricat părinții mei le‐au scăpat ei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului din Telasar? 13 Unde este împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetăților Sefarvaim, Hena și Iva? 14 Și Ezechia a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului. 15 Și Ezechia s‐a rugat Domnului zicând: 16 Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, care șezi între heruvimi, tu singur ești Dumnezeul tuturor împărățiilor pământului: tu ai făcut cerurile și pământul. 17 Doamne, pleacă‐ți urechea și ascultă; deschide‐ți, Doamne, ochii și vezi; și ascultă toate cuvintele lui Sanherib, care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu. 18 În adevăr, Doamne, împărații Asiriei au pustiit toate țările și pământurile lor 19 și au aruncat în foc pe dumnezeii lor căci nu erau dumnezei ci lucrul mâinilor oamenilor, lemn și piatră; și le‐au prăpădit. 20 Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne din mâna lui ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu ește Domnul, tu singur. 21 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Cu privire la ce te‐ai rugat mie asupra lui Sanherib, împăratul Asiriei, 22 acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește, râde de tine în batjocură; fiica Ierusalimului clatină din cap la tine. 23 Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ai înălțat glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva Sfântului lui Israel. 24 Ai ocărît pe Domnul prin slujitorii tăi și ai zis: Cu mulțimea carelor mele m‐am suit pe înălțimea munților, pe coastele Libanului; și voi tăia cedrii săi cei înalți, chiparoșii săi cei aleși și voi intra în înălțimile sale cele mai îndepărtate în pădurea câmpiei sale roditoare. 25 Eu am săpat și am băut apă și cu talpa picioarelor mele am secat toate râurile Egiptului. 26 N‐ai auzit că demult am făcut aceasta, că din zile străvechi am întocmit‐o? Acum am împlinit‐o ca tu să prefaci cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 27 De aceea au slăbit locuitorii lor, s‐au înspăimântat și s‐au rușinat. Au fost ca iarba câmpului și ca verdeața, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare. 28 Dar cunosc șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și furia ta împotriva mea. 29 Fiindcă furia ta împotriva mea și mândria ta s‐au suit la urechile mele, de aceea voi pune veriga mea în nasul tău și zăbala mea în buzele tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit. 30 Și aceasta îți va fi semnul: anul acesta se va mânca orice crește singur de la sine și în al doilea an orice va răsări din aceasta, dar în al treilea an, semănați și secerați și sădiți vii și mâncați rodul lor. 31 Și rămășița care a scăpat din casa lui Iuda, iarăși va prinde rădăcină dedesubt și va da rod deasupra. 32 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa: râvna Domnului oștirilor va face aceasta. 33 Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta, nici nu va săgeta acolo o săgeată, nici nu va veni înaintea ei cu scutul, nici nu va ridica șanț împotriva ei. 34 Pe calea pe care a venit pe aceea se va întoarce și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 35 Căci voi apăra cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul meu David. 36 Și îngerul Domnului a ieșit și a lovit o sută optzeci și cinci de mii în tabăra asirienilor. Și când s‐au sculat dis de dimineață, iată toți erau trupuri moarte. 37 Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors; și a locuit în Ninive. 38 Și a fost așa : pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec și Șarețer, fiii săi, l‐au lovit cu sabia și au scăpat în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar Hadon, fiul său.