Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
1 „Mângâiați-l, mângâiați-l pe poporul Meu!“,
zice Dumnezeul vostru.
2 „Vorbiți inimii Ierusalimului
și vestiți-i că munca lui cea grea s-a sfârșit,
că nelegiuirea lui a fost plătită,
căci a primit din mâna Domnului
o pedeapsă dublă pentru toate păcatele sale!“.
3 Iată , un glas strigă:
„Pregătiți în deșert calea Domnului;
neteziți în deșert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale va fi înălțată
și orice munte și deal va fi smerit.
Râpa va deveni un loc neted
și locurile aspre vor deveni o câmpie.
5 Atunci se va arăta gloria Domnului
și toți oamenii o vor vedea împreună“,
căci gura Domnului a vorbit.
6 Un glas zice:
‒ Vestește!
El a întrebat:
‒ Ce să vestesc?
‒ Orice om este ca iarba
și toată splendoarea lui este ca floarea de pe câmp.
7 Iarba se usucă, floarea cade,
când vine suflarea Domnului peste ea.
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie!
9 Suie-te pe un munte înalt, Sionule,
aducător de vești bune!
Înalță-ți glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de vești bune!
Înalță-l, nu te teme!
Spune cetăților lui Iuda:
„Iată-L pe Dumnezeul vostru!“.
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
iar brațul Lui stăpânește pentru El.
Plata Lui vine cu El
și răsplata Lui Îl însoțește.
11 El Își va paște turma ca un păstor;
Își va strânge mieii în brațe,
îi va lua la piept
și va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
și a trasat cerurile cu lățimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munții pe cântar
și dealurile pe talere?
13 Cine a pătruns Duhul Domnului
și care om L-a îndrumat cu sfatul lui?
14 Cu cine S-a sfătuit El și cine L-a făcut priceput?
Cine L-a învățat calea judecății?
Cine L-a învățat cunoașterea
și I-a făcut cunoscută cărarea priceperii?
15 Iată, națiunile sunt ca o picătură de apă din găleată,
sunt considerate ca praful de pe talere.
Iată, El ridică insulele ca pe un lucru mărunt.
16 Libanul nu este îndeajuns pentru foc
și vietățile lui nu sunt îndeajuns pentru arderea-de-tot.
17 Toate națiunile sunt ca o nimica înaintea Lui;
sunt considerate de El
ca fiind mai puțin decât nimicnicie și deșertăciune.
18 Cu cine, deci, L-ați putea asemăna pe Dumnezeu?
Cu ce asemănare L-ați putea compara?
19 Un meșter toarnă chipul,
apoi un rafinor îl poleiește cu aur
și îi face lănțișoare de argint.
20 Cel care este prea sărac ca să aducă un dar
alege un lemn care nu putrezește
și își caută un meșter iscusit
ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine.
21 Nu știți? N-ați auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-ați învățat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce șade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par niște lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
și le desfășoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi transformă pe prinți în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca și cum n-ar exista.
24 De abia sunt plantați,
de abia sunt semănați,
de abia s-a înrădăcinat trunchiul lor în pământ,
că El și suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe niște paie.
25 „Deci, cu cine Mă veți asemăna
ca să fim deopotrivă?“, zice Cel Sfânt.
26 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți:
Cine a creat toate acestea?
Cel Ce aduce afară armata lor, după număr,
chemându-le pe toate pe nume.
Atât de mare este tăria Lui,
atât de tare este puterea Lui,
că niciuna nu lipsește.
27 De ce spui, Iacov,
de ce zici, Israel:
„Calea mea este ascunsă de Domnul
și dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu“?
28 Nu știi? N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel veșnic,
Creatorul marginilor pământului.
El nu obosește, nici nu rămâne fără putere,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
și îl întărește pe cel lipsit de putere.
30 Feciorii obosesc și nu mai au putere,
tinerii se împiedică și cad,
31 dar cei ce-și pun speranța în Domnul își vor înnoi puterea,
vor zbura ca vulturii,
vor alerga și nu vor rămâne fără putere,
vor umbla și nu vor obosi.
Israel mângâiat
1 Mângâiați, mângâiați pe poporul meu, zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiți la inima Ierusalimului, și strigați către el, că suferința lui s‐a împlinit, că nelegiuirea lui a fost iertată, că a căpătat din mâna Domnului îndoit pentru toate păcatele lui. 3 Glasul unuia care strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, faceți drept un drum mare în pustie pentru Dumnezeul nostru. 4 Orice vale va fi înălțată și orice munte și deal va fi coborât; și ce este strâmb se va face drept și locurile gronțuroase se vor netezi. 5 Și slava Domnului se va descoperi și orice carne o va vedea împreună. Căci gura Domnului a vorbit. 6 Glasul unuia zice: Strigă. Și unul zice: Ce să strig? Toată carnea este iarbă și toată frumusețea ei este ca floarea câmpului. 7 Iarba se usucă, floarea se veștejește, pentru că suflarea Domnului suflă peste ea. Cu adevărat poporul este iarbă. 8 Iarba se usucă, floarea se veștejește, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac. 9 Tu cel ce aduci știri bune Sionului, suie‐te pe un munte înalt; tu cel ce aduci știri bune Ierusalimului, înalță glasul tău cu putere; înalță‐l, nu te teme; spune cetăților lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată Domnul Dumnezeu va veni ca un puternic și brațul său va stăpâni pentru el. Iată, plata lui este cu el și răsplătirea lui înaintea lui. 11 El își va paște turma ca un păstor, va strânge mieii în brațul său și‐i va purta în sânul său; el va mâna blând pe cele ce dau să sugă. 12 Cine a măsurat apele în golul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într‐o măsură țărâna pământului și a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna? 13 Cine a îndreptat Duhul Domnului și l‐a învățat ca sfetnic al său? 14 Cu cine s‐a sfătuit și i‐a dat pricepere și l‐a învățat cărarea judecății și l‐a învățat cunoștința și i‐a arătat calea priceperii? 15 Iată, neamurile sunt socotite ca o picătură din vadră și ca praful din cumpănă; iată el ridică ostroavele ca un bob de praf. 16 Și Libanul nu este îndeajuns pentru ars, nici dobitoacele lui nu sunt destule pentru o ardere de tot. 17 Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea sa; sunt socotite de el mai puțin decât nimicul și decât deșertăciunea. 18 Cu cine dar veți asemăna pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare îl veți asemăna? 19 Meșterul toarnă un chip cioplit și aurarul îl îmbracă cu aur și‐i toarnă lanțuri de argint. 20 Cel prea sărac pentru darul acesta, alege un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit ca să facă un chip cioplit, care să nu se clatine. 21 Nu cunoașteți? N‐ați auzit? Nu vi s‐a spus de la început? N‐ați înțeles de când cu temeliile pământului? 22 El este cel ce șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca lăcustele; cel ce întinde cerurile ca o pânză ușoară și le lățește ca un cort pentru locuință; 23 cel ce preface în nimic pe domni , care face o deșertăciune pe judecătorii pământului. 24 De abia s‐au sădit, de abia s‐au semănat, de abia li s‐a înrădăcinat tulpina în pământ și el suflă peste ei și se usucă și îi smulge vârtejul ca pe o miriște. 25 Cu cine dar mă veți asemăna, sau voi fi deopotrivă, zice Cel Sfânt. 26 Ridicați‐vă ochii în sus și vedeți! Cine a făcut acestea, scoțând oștirea lor după număr? El cheamă toate pe nume; înaintea mărimii puterii lui și a tăriei puterii lui nimic nu lipsește. 27 De ce zici, Iacove, și vorbești, Israele: Calea mea este ascunsă de Domnul și judecata mea este nesocotită de Dumnezeul meu? 28 Nu cunoști? N‐ai auzit că Dumnezeul cel veșnic, Domnul, Făcătorul marginilor pământului, nu ostenește, nici nu obosește? Priceperea lui nu se poate cuprinde. 29 El dă tărie celui ostenit și crește puterea celui neputincios. 30 Chiar copiii se vor osteni și vor obosi și chiar tinerii se vor poticni; 31 dar cei ce așteaptă pe Domnul își înoiesc puterea; se vor înălța cu aripi ca vulturii; vor alerga și nu vor obosi; vor umbla și nu vor osteni.