1 O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2 Ca focul care aprinde vreascurile
sau face apa să fiarbă,
așa să-Ți faci cunoscut Numele dușmanilor Tăi,
pentru ca națiunile să tremure înaintea Ta!
3 Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s-au cutremurat înaintea Ta.
4 Încă din vechime nimeni n-a auzit, nici n-a pomenit,
și niciun ochi n-a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce-L așteaptă.
5 Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, fac dreptate,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te-ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi salvați?
6 Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7 Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți-ai ascuns fața de noi,
și ne-ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8 Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9 Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu-Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10 Cetățile Tale sfinte au devenit un pustiu;
Sionul a devenit un pustiu,
iar Ierusalimul o pustietate.
11 Casa noastră cea sfântă și măreață,
în care strămoșii noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate locurile noastre plăcute au ajuns o ruină.
12 După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
Rugăciune pentru mântuire
1 Ah, de ai despica cerurile, de te‐ai coborî, de s‐ar topi munții înaintea ta, 2 cum aprinde focul vreascurile și cum face focul să clocotească apa: ca să faci numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, să tremure neamurile înaintea ta! 3 Când făceai lucrurile înfricoșate pe care nu le așteptam, te‐ai coborât, munții s‐au topit înaintea ta. 4 Căci din veac n‐au auzit, nici n‐au prins cu urechea, nici ochiul n‐a văzut un Dumnezeu afară de tine, care să lucreze pentru cel ce‐l așteaptă. 5 Tu întâmpini pe cel ce se bucură să facă dreptate , care‐și aduce aminte de tine în căile tale. Iată, te‐ai mâniat și noi am păcătuit; de mult am fost în ele și vom fi noi oare mântuiți? 6 Căci ne‐am făcut toți ca ceva necurat și toate dreptățile noastre sunt ca și hainele celei ce are la fire: și toți ne veștejim ca frunza și nelegiuirile noastre ne‐au luat ca vântul. 7 Și nu este nimeni care cheamă numele tău, care se trezește ca să te cuprindă. Căci ți‐ai ascuns fața de noi și ne‐ai topit prin nelegiuirile noastre. 8 Și acum, Doamne, tu ești Tatăl nostru. Noi suntem lutul și tu olarul nostru și noi toți suntem lucrul mâinilor tale. 9 Nu te mânia prea tare, Doamne, nici nu‐ți aduce aminte în veac de nelegiuire. Iată, vezi, te rugăm, noi suntem toți poporul tău. 10 Sfintele tale cetăți s‐au prefăcut într‐o pustie, Sionul este o pustie, Ierusalimul o pustietate. 11 Sfânta și frumoasa noastră casă, unde te‐au lăudat părinții noștri este arsă cu foc și toate lucrurile noastre de preț sunt pustiite. 12 Te vei opri , tu, oare în fața acestor lucruri, Doamne? Vei tăcea tu și ne vei strâmtora de tot?