Stăpânirea limbii
1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră. 2 Căci toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om desăvârșit, în stare să-și înfrâneze tot trupul. 3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, le conducem tot trupul. 4 Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima cârmaciului. 5 Tot astfel și limba: ea este o parte mică din trup, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată printre părțile trupului nostru, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul gheenei. 7 Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, 8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău pe care nimeni nu-l poate liniști, plin de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11 Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară? 12 Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înțelepciune
13 Cine este înțelept și priceput între voi? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! 14 Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă, să nu vă lăudați cu aceasta și să nu mințiți împotriva adevărului! 15 Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel. 17 Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, imparțială, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptății este semănat în pace de către cei ce fac pace.
Cumpătarea în vorbire
1 Nu fiți mulți învățători, frații mei, știind că vom lua mai mare judecată. 2 Căci toți ne poticnim în multe feluri. Dacă nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta este un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul. 3 Iar dacă punem frânele în gurile cailor ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor. 4 Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește. 5 Așa și limba , este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari . Iată un mic foc ce mare pădure aprinde! 6 Și limba este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjește tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă. 7 Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească, 8 dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plină de otravă aducătoare de moarte. 9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa. 11 Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară? 12 Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.
Înțelepciunea care vine de sus
13 Cine este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună faptele lui cu blândețe de înțelepciune. 14 Iar dacă aveți gelozie amară și duh de partidă în inima voastră, nu vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului. 15 Această înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească. 16 Căci unde este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea. 17 Dar înțelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicie . 18 Și rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.