Conflictul dintre Mica și daniți
1 În zilele acelea, nu era rege în Israel. Seminția daniților își căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-și luaseră moștenirea primită în mijlocul semințiilor lui Israel. 2 Fiii lui Dan au trimis dintre ei toți, din clanurile lor, cinci bărbați viteji din Țora și din Eștaol, ca să umble prin țară și s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați țara!“.
Aceștia au ajuns la muntele lui Efraim, aproape de casa lui Mica și au înnoptat acolo. 3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul tânărului levit și s-au dus într-acolo.
Ei i-au zis:
‒ Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?
4 El le-a răspuns:
‒ Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, el mă plătește și eu îi sunt preot.
5 Ei i-au zis:
‒ Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să știm dacă vom reuși în călătoria pe care o avem de făcut.
6 Preotul le-a răspuns:
‒ Mergeți în pace deoarece călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.
7 Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau supușii nimănui. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.
8 Când s-au întors la frații lor din Țora și Eștaol, aceștia i-au întrebat:
‒ Ce veste ne aduceți?
9 Ei le-au răspuns:
‒ Haideți să pornim la luptă împotriva lor, căci le-am văzut țara și este foarte bună. Nu fiți așa de nepăsători și de leneși, ci duceți-vă și luați în stăpânire țara! 10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Teritoriul este întins și încăpător, și Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!
11 Șase sute de bărbați din clanul daniților, înarmați cu arme de luptă, au pornit din Țora și din Eștaol. 12 Ei au venit și și-au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea au numit locul acela Mahane-Dan până în ziua aceasta. Iată că el se află dincolo de Chiriat-Iearim. 13 De acolo au trecut în muntele lui Efraim și au ajuns aproape de casa lui Mica.
14 Cei cinci bărbați care cercetaseră teritoriul Laișului au luat cuvântul și le-au zis fraților lor: „Știți că într-una dintre aceste case există un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Cred că știți acum ce aveți de făcut!“. 15 S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate. 16 Cei șase sute de bărbați dintre fiii lui Dan, înarmați cu armele lor de luptă, stăteau la intrarea porții. 17 Atunci cei cinci bărbați care plecaseră să cerceteze țara s-au dus și au intrat acolo ca să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat. Preotul stătea la intrarea porții împreună cu cei șase sute de bărbați înarmați cu arme de luptă.
18 În timp ce aceștia intrau în casa lui Mica să ia chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, preotul le-a zis:
‒ Ce faceți?
19 Ei i-au răspuns:
‒ Taci, pune-ți mâna la gură și vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte și preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unui clan din Israel?
20 Preotul s-a bucurat în inima lui. El a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s-a alăturat poporului. 21 Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile. 22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați și i-au urmărit pe fiii lui Dan.
23 Când au strigat după fiii lui Dan, aceștia s-au întors și i-au zis lui Mica:
‒ Ce ai de ți-ai chemat oamenii ?
24 El le-a răspuns:
‒ Mi-ați luat dumnezeii pe care mi-i făcusem, mi-ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân? Deci, cum puteți să-mi spuneți ce am?
25 Fiii lui Dan i-au zis:
‒ Să nu te mai auzim, căci, în caz contrar, niște oameni înverșunați te vor ataca, și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta.
26 Apoi fiii lui Dan au mers în drumul lor. Mica a văzut că erau mai puternici decât el și s-a întors acasă.
Daniții cuceresc cetatea Laiș
27 Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și-au continuat drumul până când au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I-au trecut pe locuitori prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății. 28 Nimeni nu i-a eliberat, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob.
Daniții au reconstruit-o și au locuit în ea. 29 Au pus cetății numele Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș. 30 Fiii lui Dan și-au înălțat pentru ei chipul cioplit. Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până în ziua când țara a ajuns în captivitate. 31 Ei au folosit chipul cioplit, care aparținuse lui Mica, în toate zilele cât a fost Casa lui Dumnezeu la Șilo.
Dan așază închinarea la idoli
1 Și în zilele acelea nu era împărat în Israel, și în zilele acelea seminția daniților își căuta o moștenire de locuit, fiindcă până în ziua aceea nu le căzuse moștenire între semințiile lui Israel. 2 Și copiii lui Dan au trimis din familia lor cinci bărbați din tot numărul lor, bărbați viteji, din Țorea și Eștaol, ca să iscodească țara și s‐o cerceteze, și le‐au zis: Mergeți, cercetați țara. Și au venit în ținutul muntos al lui Efraim până la casa lui Mica și au mas acolo. 3 Când erau lângă casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului, al levitului. Și s‐au abătut acolo și i‐au zis: Cine te‐a adus aici? Și ce faci tu? Și ce ai tu aici? 4 Și el le‐a zis: Așa și așa mi‐a făcut Mica și m‐a tocmit și sunt preotul lui. 5 Și i‐au zis: Rugămu‐te, întreabă pe Dumnezeu , ca să știm dacă va propăși calea pe care mergem. 6 Și preotul le‐a zis: Mergeți în pace; calea voastră pe care mergeți este înaintea Domnului. 7 Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais , și au văzut pe poporul care era în ea, locuind la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om. 8 Și au venit la frații lor la Țorea și Eștaol. Și frații lor le‐au zis: Ce ziceți voi? 9 Și au zis: Sculați‐vă și să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată este foarte bună. Și stați liniștiți? Nu vă leneviți să plecați să mergeți să luați țara în stăpânire. 10 Când veți intra, veți veni la un popor încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ. 11 Și de acolo, din Țorea și Eștaol, au plecat șase sute de bărbați din familia daniților încinși cu arme de război. 12 Și s‐au suit și au tăbărât la Chiriat‐Iearim în Iuda. De aceea locul acesta s‐a numit Mahane‐Dan până în ziua de astăzi: iată este în dosul Chiriat‐Iearimului. 13 Și de acolo au trecut la ținutul muntos al lui Efraim și au venit până la casa lui Mica. 14 Și cei cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara Lais, au vorbit și au zis fraților lor: Știți că în casele acestea este un efod și terafimi, și un chip cioplit și un chip turnat? Și acum știți ce aveți de făcut. 15 Și s‐au abătut acolo și au venit în casa tânărului, a levitului, în casa lui Mica, și l‐au întrebat de pace. 16 Și cei șase sute de bărbați dintre copiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, au stat la intrarea porții. 17 Și cei cinci bărbați, care se duseseră să iscodească țara, s‐au suit, au intrat acolo și au luat chipul cioplit și efodul și terafimii și chipul turnat: și preotul sta la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați încinși cu arme de război. 18 Și aceștia au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul și terafimii și chipul turnat. Și preotul le‐a zis: Ce faceți? 19 Și ei i‐au zis: Taci, pune‐ți mâna pe gura ta și mergi cu noi, și să ne fii tată și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unei familii în Israel? 20 Și inima preotului s‐a bucurat, și a luat efodul și terafimii și chipul cioplit, și s‐a dus în mijlocul poporului. 21 Și s‐au întors și au plecat, și au pus înaintea lor pruncii și turmele și averile. 22 Și când se depărtaseră de la casa lui Mica, bărbații, care erau în casele de lângă casa lui Mica, au fost adunați și au ajuns pe copiii lui Dan. 23 Și au strigat după copiii lui Dan. Și ei și‐au întors fețele și au zis lui Mica: Ce ai de te‐ai adunat? 24 Și el a zis: Mi‐ați luat dumnezeii mei pe care i‐am făcut și pe preot, și v‐ați dus și ce‐mi mai rămâne? Și cum îmi ziceți: Ce ai? 25 Și copiii lui Dan i‐au zis: Să nu ți se audă glasul între noi, ca să nu se arunce asupra voastră niște oameni amărâți la suflet și să‐ți pierzi viața ta și viețile casei tale. 26 Și copiii lui Dan au mers pe calea lor. Și Mica a văzut că erau prea tari pentru el și s‐a întors și s‐a dus înapoi la casa sa.
Cucerirea cetății Lais
27 Și au luat ce făcuse Mica și pe preotul care era la el, și au venit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și încrezător; și i‐au lovit cu ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. 28 Și nu era nimeni să‐i scape, pentru că ea era departe de Sidon și n‐aveau a face cu vreun om, și era în valea care este lângă Bet‐Rehob . Și au zidit cetatea și au locuit în ea. 29 Dar cu adevărat au pus numele cetății Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar mai înainte numele cetății era Lais. 30 Și copiii lui Dan au înălțat chipul cioplit și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii săi au fost preoții seminției daniților până în ziua ducerii țării în robie. 31 Și și‐au înălțat chipul cioplit al lui Mica, pe care‐l făcuse el, în toate zilele cât a fost casa lui Dumnezeu în Silo.