Sentința dată de Îngerul Domnului
1 Îngerul Domnului S-a dus din Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care le-am promis-o strămoșilor voștri. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. 2 Iar voi să nu încheiați legământ cu locuitorii acestei țări, ci să le dărâmați altarele». Voi însă nu ați ascultat de glasul Meu. Ce-ați făcut? 3 Acum vă spun din nou: «Nu-i voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca niște spini în coaste, iar dumnezeii lor vă vor fi o capcan㻓.
4 După ce Îngerul Domnului le-a zis aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul și-a ridicat glasul și a plâns. 5 Au pus acelui loc numele Bochim și au adus acolo jertfe Domnului.
Starea poporului în timpul vieții lui Iosua și după moartea acestuia
6 După ce Iosua a dat drumul poporului, fiii lui Israel au plecat fiecare la moștenirea lui, ca să ia în stăpânire țara. 7 Poporul a slujit Domnului în timpul vieții lui Iosua și a bătrânilor care au mai trăit o perioadă după moartea lui Iosua, care văzuseră toată lucrarea măreață făcută de Domnul pentru Israel.
8 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. 9 L-au înmormântat în teritoriul moștenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaș.
10 Apoi toată generația aceea a fost adăugată la strămoșii săi, iar după ea s-a ridicat o altă generație care nu-L cunoștea pe Domnul, și nici lucrarea făcută de El pentru Israel. 11 Atunci, fiii lui Israel au făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului și au slujit baalilor. 12 L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, Care i-a scos din țara Egiptului, și s-au dus după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor și L-au mâniat pe Domnul. 13 Astfel, L-au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal și aștoretelor. 14 Domnul S-a mâniat pe cei din Israel și i-a dat pe mâna unor jefuitori, care i-au prădat. El i-a vândut în mâinile dușmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească. 15 Oriunde mergeau la război , mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, așa cum le spusese și le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.
16 Domnul le-a ridicat judecători ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor. 17 Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat, ducându-se după alți dumnezei și închinându-se lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoșii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, și nu au făcut ca ei. 18 Când Domnul le ridica judecători, Domnul era cu fiecare judecător și îi elibera din mâna dușmanilor lor în toate zilele judecătorului. Căci Domnului Îi părea rău când le vedea suspinul înaintea celor ce-i persecutau și-i asupreau. 19 Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăși la căile lor și se perverteau mai mult decât strămoșii lor, ducându-se după alți dumnezei, slujindu-le și închinându-se înaintea lor. Și nu renunțau la faptele și la căile lor rele.
20 Atunci Domnul S-a mâniat pe Israel și a zis: „Fiindcă națiunea aceasta a încălcat legământul Meu, pe care-l poruncisem strămoșilor lor, și n-a ascultat de glasul Meu, 21 nu voi mai continua să alung dinaintea lor pe niciuna dintre națiunile lăsate de Iosua când a murit, 22 pentru ca, prin ele, să-l pun la încercare pe Israel și să văd dacă vor păzi sau nu Calea Domnului, umblând pe ea așa cum au făcut strămoșii lor“. 23 Prin urmare, Domnul a lăsat în pace acele națiuni. El nu S-a grăbit să le alunge și nu le-a dat în mâna lui Iosua.
Îngerul Domnului mustră
1 Și Îngerul Domnului s‐a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: Eu v‐am scos din Egipt și v‐am adus în țara, pe care am jurat‐o părinților voștri și am zis : Nu voi călca legământul meu cu voi în veac. 2 Și voi să nu faceți legământ cu locuitorii țării acesteia și să le sfărâmați altarele, dar n‐ați ascultat de glasul meu. Pentru ce ați făcut aceasta? 3 De aceea și cu am zis: Nu‐i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi în coaste și dumnezeii lor vă vor fi o cursă. 4 Și a fost așa : când a vorbit Îngerul Domnului cuvintele acestea către toți copiii lui Israel, poporul și‐a înălțat glasul și a plâns. 5 Și au pus numele locului aceluia Bochim și au jertfit acolo Domnului. 6 Și Iosua a dat drumul poporului și copiii lui Israel s‐au dus fiecare la moștenirea sa ca să stăpânească țara. 7 Și poporul a slujit Domnului în toate zilele lui losua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile s‐au lungit după Iosua, care văzuseră toate faptele mari ale Domnului, pe care le făcuse el pentru Israel. 8 Și Iosua , fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, de o sută zece ani. 9 Și l‐au înmormântat în hotarul moștenirii sale în Timnat‐Heres , în ținutul muntos al lui Efraim în partea de miazănoapte a muntelui Gaaș.
Judecătorii
10 Și tot neamul acela a fost adăugat la părinții săi. Și s‐a sculat după ei un alt neam, care nu cunoștea pe Domnul nici faptele pe care le făcuse el pentru Israel. 11 Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit Baalilor. 12 Și au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care‐i scosese din țara Egiptului, și au umblat după alți dumnezei, din dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor și s‐au plecat lor și au mâniat pe Domnul. 13 Și au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal și Astarteelor. 14 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a dat în mâinile prădătorilor, care i‐au prădat și i‐au vândut în mâinile vrăjmașilor lor, de jur împrejur și n‐au mai putut să stea înaintea vrăjmașilor lor. 15 Ori încotro ieșeau, mâna Domnului era împotriva lor spre rău, după cum vorbise Domnul și după cum li se jurase Domnul, și erau foarte strâmtorați. 16 Și Domnul le‐a sculat judecători și i‐au mântuit din mâna prădătorilor lor. 17 Dar n‐au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit după alți dumnezei, și s‐au plecat lor; repede s‐au abătut din calea, pe care umblaseră părinții lor, ascultând poruncile Domnului; ei n‐au făcut așa. 18 Și când le scula Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul și‐i mântuia din mâna vrăimașilor lor, în toate zilele judecătorului; căci Domnul se căia la suspinurile lor din pricina apăsătorilor și asupritorilor lor. 19 Și era așa : când murea judecătorul , se întorceau înapoi și se stricau din nou mai mult decât părinții lor, umblând după alți dumnezei, ca să le slujească și să se plece lor: nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea îndărătnică. 20 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și a zis: Pentru că neamul acesta a călcat legământul meu, pe care l‐am poruncit părinților lor, și n‐a ascultat de glasul meu, 21 nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor pe niciunul din neamurile, pe care le‐a lăsat Iosua când a murit; 22 ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor păzi sau nu calea Domnului, ca să umble în ea, cum au păzit‐o părinții lor. 23 Și Domnul a lăsat neamurile acestea fără să le alunge în grabă și nu le‐a dat în mâna lui Iosua.