Plângerea lui Ieremia
1 Tu ești întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale.
De ce prosperă calea celor răi?
De ce toți trădătorii au parte de bine?
2 Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc și aduc rod.
Tu ești întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile lor.
3 Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști;
Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine.
Înhață-i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate!
Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!
4 Până când se va usca țara
și se va veșteji iarba de pe orice câmpie?
Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea,
animalele și păsările sunt spulberate.
Căci ei zic:
„El nu ne va vedea sfârșitul!“.
Răspunsul Domnului
5 „Dacă ai alergat cu pedestrașii
iar ei te-au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai?
Într-o țară liniștită te crezi în siguranță,
dar ce vei face la desișul Iordanului?
6 Chiar și frații tăi,
propria familie, te trădează;
ei înșiși strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei,
chiar dacă te vorbesc de bine.
7 Mi-am părăsit Casa,
Mi-am abandonat moștenirea,
am dat-o pe iubita sufletului Meu
în mâna dușmanilor ei.
8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
și-a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9 N-a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriță,
înconjurată de păsări de pradă?
Duceți-vă și strângeți toate vietățile câmpului!
Aduceți-le ca s-o devoreze!
10 Mulți păstori Mi-au distrus via
și Mi-au călcat în picioare terenul.
Mi-au transformat terenul Meu cel plăcut
într-un deșert pustiit.
11 L-au transformat într-o pustietate.
Pustiit, el bocește înaintea Mea.
Toată țara a fost devastată,
dar nu este nimeni care să pună la inimă.
12 Distrugătorii au sosit
pe toate înălțimile golașe din deșert,
căci sabia Domnului devorează țara
de la un capăt la celălalt
și nimeni nu va avea pace.
13 Au semănat grâu, dar au cules spini;
au muncit din greu, dar n-au obținut nimic.
Să vă fie rușine de recoltele voastre
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14 Așa vorbește Domnul: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui. 16 Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este Domnul!», așa cum Mi-au învățat și ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă vreo națiune nu va asculta, o voi smulge cu desăvârșire și o voi distruge“, zice Domnul.
Starea tristă a țării din pricina păcatelor
1 Doamne, tu ești drept când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie? 2 I‐ai sădit și au prins rădăcină: cresc și încă dau și rod. Ești aproape în gura lor, dar departe de rărunchii lor. 3 Dar tu, Doamne, mă cunoști . M‐ai văzut și mi‐ai cercat inima față de tine. Trage‐i ca pe niște oi pentru junghiere și pune‐i deoparte pentru ziua junghierii ! 4 Până când va jeli țara și se vor usca ierburile de pe toată câmpia? De răutatea locuitorilor ei pier vitele și păsările. Căci ei zic: El nu va vedea sfârșitul nostru. 5 Dacă ai fugit cu cei pedeștri și te‐au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Și dacă ești încrezător într‐o țară de pace, ce vei face la umflarea Iordanului? 6 Căci și frații tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede, chiar dacă‐ți vor vorbi bine. 7 Mi‐am părăsit casa, mi‐am lepădat moștenirea, am dat pe iubita sufletului meu în mâinile vrăjmașilor săi. 8 Moștenirea mea s‐a făcut pentru mine ca un leu în pădure; și‐a ridicat glasul împotriva mea: de aceea am urât‐o. 9 Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți, adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce. 10 Mulți păstori au stricat via mea, au călcat în picioare partea mea, au prefăcut partea mea plăcută într‐o pustie goală. 11 Au prefăcut‐o într‐o pustietate; pustiită, ea jelește la mine: toată țara s‐a pustiit, căci nimeni n‐o ia la inimă. 12 Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace. 13 Au semănat grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului. 14 Așa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor mei celor răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‐o poporului meu Israel s‐o moștenească: Iată îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Israel din mijlocul lor. 15 Și va fi așa : după ce îi voi smulge, mă voi întoarce și voi avea milă de ei și‐i voi aduce înapoi pe fiecare la moștenirea sa și pe fiecare la țara sa. 16 Și va fi așa : dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți în mijlocul poporului meu. 17 Și dacă nu vor asculta, voi smulge cu desăvârșire acest neam și‐l voi pierde, zice Domnul.