Nenorociri și binecuvântări
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Să nu-ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice!“ 3 Așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații care-i vor concepe în țara aceasta: 4 „Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele sălbatice ale pământului“.
5 Căci așa vorbește Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila“, zice Domnul. 6 „Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu-și va rade capul pentru ei. 7 Nimeni nu va rupe pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.
8 Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei. 9 Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei».
10 Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?». 11 Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei, le-au slujit și li s-au închinat. Ei M-au uitat și nu au păzit Legea Mea. 12 Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați. 13 De aceea vă voi arunca din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare»“.
14 „Iată, cu adevărat vin zile“, zice Domnul, „când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!», 15 ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi alungase!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le-am dat-o strămoșilor lor.“
16 „Iată, trimit o mulțime de pescari“, zice Domnul, „care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor, 17 căci ochii Mei se uită la toate căile lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18 Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi-au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor și mi-au umplut moștenirea cu urâciunile lor“.
19 Doamne, Puterea mea, Cetățuia mea
și Refugiul meu în ziua necazului!
Națiunile vor veni la Tine
de la marginile pământului și vor zice:
„Părinții noștri n-au moștenit decât minciună,
lucruri fără valoare, care nu le-au fost de niciun folos!
20 Poate oare omul să-și facă proprii dumnezei?
Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“.
21 „De aceea, iată, îi voi învăța,
de data aceasta îi voi face
să cunoască mâna Mea și puterea Mea.
Atunci vor ști
că Numele Meu este Domnul!
Vestirea pustiirii și robiei lui Iuda
1 Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2 Să nu‐ți iei nevastă și să n‐ai fii nici fete în locul acesta. 3 Căci așa zice Domnul despre fiii și fetele născuți în acest loc și despre mamele lor care i‐au născut și despre părinții lor care‐i nasc în țara aceasta: 4 Vor muri de morți chinuitoare; nu vor fi plânși , nici nu vor fi înmormântați; vor fi ca gunoiul pe fața ogorului, și vor fi nimiciți de sabie și de foamete și trupurile lor vor fi hrană păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 5 Căci așa zice Domnul: Nu intra în casă de jale, nici nu te duce să bocești sau să plângi pentru ei. Căci mi‐am tras pacea de la poporul acesta, îndurarea și mila mea, zice Domnul. 6 Și cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta: nu vor fi înmormântați și nu‐i vor plânge și nu‐și vor face tăieturi, nici nu se vor pleșuvi pentru ei, 7 nici nu vor frânge pâine pentru ei în jale, ca să‐i mângâie pentru cel mort; nici nu‐i vor adăpa cu paharul mângâierilor pentru tatăl lor sau pentru mama lor. 8 Și să nu intri într‐o casă de ospăț ca să șezi cu ei mâncând și bând. 9 Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze din locul acesta, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, glasul bucuriei și glasul veseliei, glasul de mire și glasul de mireasă. 10 Și va fi așa : când vei spune poporului acestuia toate cuvintele acestea și‐ți vor zice: De ce a rostit Domnul tot răul acesta mare împotriva noastră și care este nelegiuirea noastră și care este păcatul nostru cu care am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru? 11 Atunci să le zici: Pentru că părinții voștri m‐au părăsit, zice Domnul, și au umblat după alți dumnezei și le‐au slujit și li s‐au închinat și pe mine m‐au părăsit și n‐au păzit legea mea. 12 Și voi, voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri; și iată, fiecare umblă după învârtoșarea inimii sale rele, ca să n‐asculte de mine; 13 de aceea vă voi arunca din țara aceasta într‐o țară pe care n‐o cunoașteți nici voi, nici părinții voștri. Și acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta nicio bunăvoință. 14 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului! 15 Ci: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde i‐a alungat. Căci îi voi aduce iarăși în țara lor pe care am dat‐o părinților lor. 16 Iată, voi trimite după pescari mulți , zice Domnul, și îi vor pescui; și după aceea voi trimite după vânători mulți și ei îi vor vâna de pe orice munte și de pe orice deal și din crăpăturile stâncilor. 17 Căci ochii mei sunt asupra tuturor căilor lor, nu sunt ascunse de la fața mea, nici fărădelegea lor nu este ascunsă dinaintea ochilor mei. 18 Dar mai întâi le voi răsplăti îndoit fărădelegea și păcatul, pentru că mi‐au pângărit țara cu leșurile lucrurilor lor spurcate și mi‐au umplut moștenirea mea cu urâciunile lor. 19 Doamne, puterea mea și cetățuia mea și scăparea mea în zi de strâmtorare! La tine vor veni neamurile de la marginile pământului și vor zice: Cu adevărat, părinții noștri au moștenit minciuni, deșertăciune și lucruri fără folos. 20 Oare își va face omul dumnezei care nu sunt dumnezei? 21 De aceea iată, îi voi face să cunoască de astădată, îi voi face să cunoască mâna mea și puterea mea și vor cunoaște că numele meu este Domnul.