Păcatul lui Iuda
1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăblița inimii lor
și pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar și copiii lor își amintesc
de altarele lor și de așerele ,
de lângă copacii verzi
și de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din țară,
bogăția ta și toate comorile tale
le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale,
din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău.
4 Din vina ta vei pierde moștenirea
pe care ți-o dădusem.
Te voi face să slujești dușmanilor tăi
într-o țară pe care nu o cunoști,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna“.
5 Așa vorbește Domnul:
„Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor puterea lui
și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul.
6 El este ca un arbust în deșert,
care nu vede venind fericirea.
El locuiește în locurile arse ale deșertului,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
și a cărui încredere este Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care își întinde rădăcinile spre râu.
El nu se teme de căldură
și frunzișul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
și nu încetează să aducă rod.
9 Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile
și este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima
și mă uit în adâncul ființei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.
11 Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le-a ouat,
așa este omul care câștigă bogății pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun“.
12 Tron glorios, înălțat de la început,
loc al Sfântului nostru Lăcaș!
13 Doamne, Speranța lui Israel!
Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine!
Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ,
căci L-au părăsit pe Domnul,
Izvorul apelor vii!
14 Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat!
Mântuiește-mă, și voi fi mântuit,
căci Tu ești lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
„Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!“.
16 Iar eu, ca să Te urmez,
nu m-am grăbit să încetez a fi păstor
și Tu știi că n-am dorit o zi în care nu este vindecare.
Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.
17 De aceea, nu fi un motiv de groază pentru mine,
căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii.
18 Fie ca persecutorii mei să fie rușinați,
iar eu să nu fiu dat de rușine!
Fie ca ei să se înspăimânte,
iar eu să nu mă înspăimânt!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobește-i de două ori mai mult.
Imperativul sfințirii Sabatului
19 Domnul mi-a zis astfel: „Du-te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20 și spune-le: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: ‘Aveți grijă să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți ziua de Sabat, așa cum le-am poruncit strămoșilor voștri. 23 Ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele, ci s-au încăpățânat să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24 Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice Domnul, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, de la munte și din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi-de-tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27 Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va distruge palatele Ierusalimului și care nu va fi stins’»“.
Pedepsirea închinării la idoli
1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu o muchie de diamant: este săpat pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor voastre; 2 pe când copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de Astarteele lor de lângă copacii verzi pe dealurile înalte. 3 O, muntele meu în câmp! Voi da prăzii avutul tău, toate vistieriile tale, și înălțimile tale, pentru păcatul din toate hotarele tale. 4 Și tu, de la tine însuți, te vei lăsa de moștenirea ta pe care ți‐am dat‐o; și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi în țara pe care n‐o cunoști, căci ați aprins un foc în mânia mea și va arde în veac. 5 Așa zice Domnul: Blestemat este omul care se încrede în om și face carnea brațul său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. 6 Căci va fi ca un tamarisc în pustie și nu va vedea venirea binelui; ci va locui locurile uscate în pustie, un pământ sărat și nelocuit. 7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. 8 Căci va fi ca un copac sădit lângă ape și care își întinde rădăcinile lângă râu și nu se teme de venirea arșiței, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul de secetă și nici nu va înceta să dea rod. 9 Inima este înșelătoare mai mult decât toate lucrurile și nespus de stricată: cine poate s‐o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez inima, cerc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale. 11 Cum stă potârnichea pe ouă pe care nu le‐a făcut, așa este cel ce adună bogății pe nedrept: le va lăsa în mijlocul zilelor sale și la sfârșitul său va fi un nebun. 12 Locul locașului nostru sfințit este un scaun de domnie pe înălțime de la început. 13 Doamne, nădejdea lui Israel, toți cei ce te părăsesc se vor rușina. Cei ce se depărtează de la mine vor fi scriși în țărână pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii. 14 Vindecă‐mă, Doamne, și voi fi vindecat. Mântuiește‐mă și voi fi mântuit, căci tu ești lauda mea. 15 Iată, aceștia îmi zic: Unde este cuvântul Domnului? Să vină acum! 16 Dar eu nu m‐am grăbit să nu fiu ca un păstor după tine, nici n‐am dorit ziua rea. Tu știi. Ce a ieșit din buzele mele era înaintea feței tale. 17 Nu‐mi fi spaimă: tu ești adăpostul meu în ziua răului! 18 Să se rușineze cei ce mă prigonesc, dar eu să nu mă rușinez ; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt. Adu asupra lor ziua răului și zdrobește‐i cu o zdrobire îndoită.
Porunca de a sfinți sabatul
19 Așa mi‐a zis Domnul: Mergi și stai în poarta copiilor poporului, prin care intră și prin care ies împărații lui Iuda, și în toate porțile Ierusalimului. 20 Și zi‐le: Auziți cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați prin porțile acestea. 21 Așa zice Domnul: Luați seama la sufletele voastre și nu purtați nicio sarcină în ziua sabatului și n‐aduceți nimic prin porțile Ierusalimului. 22 Și nu scoateți nicio sarcină din casele voastre în ziua sabatului și nu faceți nicio muncă; ci sfințiți ziua sabatului, cum am poruncit părinților voștri. 23 Dar ei n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ci și‐au întărit grumazul ca să n‐audă și să nu primească învățătură. 24 Și va fi așa : dacă mă veți asculta, zice Domnul, ca să n‐aduceți nicio sarcină prin porțile cetății acesteia în ziua sabatului și să sfințiți ziua sabatului nefăcând niciun lucru în ea: 25 atunci vor intra prin porțile cetății acesteia împărați și mai mari, șezând pe scaunul de domnie al lui David, călărind în care și pe cai, ei și mai marii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului: și cetatea aceasta va fi locuită în veac. 26 Și vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului și din țara lui Beniamin și de la șes și din ținutul muntos și de la miazăzi aducând arderi de tot și jertfe și daruri de mâncare și tămâie și aducând jertfe de mulțumire la casa Domnului. 27 Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua sabatului și să nu purtați sarcină și să nu intrați prin porțile Ierusalimului în ziua sabatului, atunci voi aprinde un foc în porțile lui și va mistui palatele Ierusalimului și nu se va stinge.