Mustrarea lui Israel
1 În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2 vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii armate a cerurilor, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat și s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 3 În toate locurile unde îi voi alunga, toți cei ce vor supraviețui din această familie rea vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.
Păcat și pedeapsă
4 Spune-le că așa vorbește Domnul:
«Cine cade și nu se mai ridică?
Cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5 De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate,
stăruind în necredincioșie?
Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie
și refuză să se întoarcă.
6 Am ascultat cu atenție,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Niciunul nu regretă răutatea lui
și nu zice: ‘Ce am făcut?’.
Toți își încep alergarea din nou,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7 Până și barza
își cunoaște timpul ei pe ceruri;
turtureaua, lăstunul și cocorul
își păstrează timpul venirii lor.
Dar poporul Meu
nu cunoaște porunca Domnului.
8 Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat-o într-o minciună?
9 Înțelepții sunt făcuți de rușine,
sunt înspăimântați și capturați.
Iată, ei au respins Cuvântul Domnului;
ce fel de înțelepciune au ei?
10 De aceea pe soțiile lor le voi da altor bărbați
și terenurile lor altor stăpâni.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
11 Ei leagă în mod ușuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12 Le este lor rușine de urâciunile pe care le comit?
Nu, nu le este rușine deloc;
nici măcar nu știu să roșească.
De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad
și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor,
zice Domnul.
13 Voi face să le înceteze recolta,
zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veșteji.
Le voi da celor ce vor trece peste ele»“.
14 „De ce mai stăm în așteptare?
Adunați-vă!
Să intrăm în cetățile fortificate
și să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru,
ne-a condamnat la moarte
și ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Așteptam pacea,
dar n-a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată țara.
Au venit să devoreze țara
și tot ce cuprinde ea,
cetatea și pe cei ce locuiesc în ea“.
17 „Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși,
niște vipere care nu pot fi descântate
și care vă vor mușca,
zice Domnul“.
18 „Grimasa mea este din cauza durerii mele!
Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
răsună dintr-o țară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“.
„De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin deșertăciunile lor străine?“
20 „Secerișul a trecut,
vara s-a terminat,
iar noi tot nu suntem salvați“.
21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad?
Nu este niciun doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
Nerușinarea lui Iuda
1 În vremea aceea, zice Domnul, vor scoate oasele împăraților lui Iuda și oasele mai marilor lui și oasele preoților și oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului, din mormintele lor. 2 Și le vor întinde în fața soarelui și în fața lunii și în fața întregii oști a cerurilor pe care le‐au iubit și cărora le‐au slujit și după care au umblat și pe care le‐au căutat și cărora li s‐au închinat. Nu vor fi adunate și nu vor fi înmormântate; vor fi gunoi pe fața pământului. 3 Și toată rămășița va alege mai bine moartea decât viața, cei ce vor rămâne din această familie rea, care vor rămâne în toate locurile unde i‐am alungat, zice Domnul oștirilor. 4 Și iarăși să le zici: Așa zice Domnul: Oare vor cădea oamenii și nu se vor scula? Se va abate cineva și nu se întoarce? 5 De ce, deci, poporul acesta al Ierusalimului s‐a abătut cu o abatere necurmată? Ei țin tare la înșelăciune, nu voiesc să se întoarcă . 6 Am ascultat și am auzit: nu vorbesc drept. Nimeni nu se căiește de răutatea sa zicând: Ce am făcut? Fiecare se întoarce la alergătura sa ca un cal care se năpustește în luptă. 7 Chiar și barza în ceruri își cunoaște vremile; și turturica și rândunica și cocostârcul își păzesc vremea venirii lor; dar poporul meu nu cunoaște legea Domnului. 8 Cum ziceți: Suntem înțelepți și Legea Domnului este cu noi? Dar iată, pana mincinoasă a cărturarilor a lucrat cu neadevăr. 9 Înțelepții sunt rușinați, se înspăimântă și sunt prinși. Iată, ei au disprețuit cuvântul Domnului și ce înțelepciune este în ei? 10 De aceea voi da nevestele lor altora, țarinele lor, celor ce le vor stăpâni; căci fiecare, de la cel mai mic până la cel mai mare, este dedat la lăcomie de bani ; de la proroc până la preot, fiecare lucrează înșelăciune. 11 Și au vindecat cu ușurătate rana fiicei poporului meu, zicând: Pace ! Pace! Și nu era pace. 12 Oare s‐au rușinat ei când au făcut urâciune? Nu, nicidecum nu s‐au rușinat și nu cunosc ce este roșirea. De aceea vor cădea printre cei ce cad; la vremea cercetării lor vor cădea, zice Domnul. 13 Îi voi mistui cu totul, zice Domnul: Nu vor fi struguri în viță , nici smochine pe smochini ; și frunza se va veșteji; și le‐am dat celor ce vor trece peste ei. 14 De ce ședem liniștiți? Adunați‐vă și să intrăm în cetățile întărite și să tăcem acolo. Căci Domnul Dumnezeul nostru ne‐a adus la tăcere și ne‐a dat să bem apă de fiere . Căci am păcătuit împotriva Domnului. 15 Am așteptat pace, dar nu este niciun bine. Vreme de vindecare și iată, spaimă! 16 Sforăitul cailor lui se aude de la Dan : tot pământul tremură de sunetul nechezatului celor puternici ai lui; și au venit și au mâncat țara și tot ce este în ea, cetatea și locuitorii ei. 17 Căci iată, voi trimite între voi șerpi, năpârci, pe care nu vor fi descântece și vă vor mușca, zice Domnul. 18 O, mângâierea mea în întristarea mea! Îmi bolește inima în mine. 19 Iată glasul strigătului fiicei poporului meu dintr‐o țară foarte depărtată: Oare nu este Domnul în Sion? Nu este Împăratul lui în el? De ce m‐au întărâtat prin chipurile lor cioplite, prin deșertăciuni străine? 20 A trecut secerișul, s‐a sfârșit vara și nu suntem mântuiți. 21 Sunt zdrobit de zdrobirea fiicei poporului meu; merg jelind ; m‐a cuprins spaima! 22 Oare nu este leac alinător în Galaad? Oare nu este acolo vreun doctor? De ce nu se face vindecarea fiicei poporului meu?