1 O, de mi-ar fi capul un izvor de ape
și ochii o fântână de lacrimi!
I-aș plânge zi și noapte
pe morții fiicei poporului meu.
2 O, dacă cineva mi-ar da în deșert
un han de călători!
L-aș părăsi pe poporul meu
și aș pleca de la el.
Căci toți comit adulter
și sunt o adunătură de necredincioși.
3 „Ei își întind limba ca un arc.
Au ajuns puternici în țară
prin minciună, nu prin adevăr.
Căci ei merg din răutate în răutate
și nu Mă cunosc“,
zice Domnul.
4 „Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeți în niciun frate,
căci orice frate este un înșelător
și orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare își înșală prietenul
și nimeni nu spune adevărul.
Își deprind limba la vorbe mincinoase
și se trudesc să facă rău.
6 Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei.
De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască“,
zice Domnul.
7 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Iată, îi voi curăța și îi voi pune la încercare,
căci ce altceva aș mai putea face
din cauza fiicei poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rostește înșelătoria.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri“,
zice Domnul?
„Să nu Mă răzbun Eu pe o națiune ca aceasta?“.
10 Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți,
precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite,
căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului și-au luat zborul
și animalele câmpului au fugit.
11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre,
într-o vizuină de șacali.
Voi preface cetățile lui Iuda
într-o pustietate lipsită de locuitori“.
12 Cine este omul înțelept, care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce a ajuns devastată, ca un deșert, și nu mai trece nimeni prin ea?
13 Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea , 14 ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali, așa cum i-au învățat strămoșii lor“.
15 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi împrăștia printre niște națiuni pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici strămoșii lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge“.
17 Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Gândiți-vă bine, apoi chemați bocitoarele să vină!
Trimiteți după femeile înțelepte să vină!
18 Să se grăbească
și să înalțe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
și pleoapele – de șiroaie de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion:
«Cât de devastați suntem
și ce mare este rușinea noastră!
Trebuie să părăsim țara,
căci locuințele noastre sunt surpate»“.
20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideți-vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învățați-le pe fetele voastre cântări de jale
și învățați-vă bocete unele pe altele,
21 căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre
și a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
și tinerii din piețe.
22 Spune: „Așa vorbește Domnul:
«Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse
asemenea gunoiului pe câmp,
precum snopul căzut înapoia secerătorului,
pe care nu-l adună nimeni»“.
23 Așa vorbește Domnul:
„Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui,
viteazul să nu se laude cu puterea lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,
24 ci, cel ce se laudă
să se laude că Mă înțelege, Mă cunoaște
și știe că Eu sunt Domnul,
Care arăt îndurare
și Care judec și fac dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea“,
zice Domnul.
25 „Iată, vin zile“, zice Domnul, „când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în deșert. Căci toate națiunile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă“.
Tânguire pentru stricăciunea poporului
1 Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu! 2 O, de aș avea un loc de poposire pentru călătorii în pustie, ca să las pe poporul meu și să mă duc de la el! Căci toți sunt preacurvari , o adunare de oameni vânzători! 3 Și își întind limba, arcul lor de minciună, și sunt viteji în țară, dar nu pentru adevăr, căci merg din rău în rău și pe mine nu mă cunosc, zice Domnul. 4 Păziți‐vă fiecare de aproapele său și nu vă încredeți în niciun frate. Căci fiecare frate numai înșală și orice prieten umblă cu clevetiri. 5 Și înșală fiecare pe aproapele său și nu vorbesc adevărul; și își deprind limba să vorbească minciuni, se ostenesc să facă nelegiuire. 6 Locuința ta este în mijlocul înșelăciunii; de înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul. 7 De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi topi și‐i voi cerca; căci ce să fac pentru fiica poporului meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; vorbește amăgire, fiecare vorbește aproapelui său de pace cu gura, dar în inimă îl pândește. 9 Să nu‐i cercetez eu pentru aceste lucruri? zice Domnul: să nu‐și răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta? 10 Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele au fugit, s‐au dus. 11 Și voi face Ierusalimul grămezi , o locuință de șacali , și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitori. 12 Cine este omul înțelept, ca să înțeleagă aceasta? Și către cine a vorbit gura Domnului ca s‐o spună? Pentru ce este pierdută țara, arsă ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea? 13 Și Domnul a zis: Pentru că au părăsit legea mea, pe care le‐am pus‐o înainte, și n‐au ascultat de glasul meu, nici n‐au umblat după el. 14 Ci au umblat după învârtoșarea inimii lor și după Baali, cum i‐au învățat părinții lor. 15 De aceea, așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni pe acest popor cu pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere, 16 și‐i voi împrăștia printre neamurile pe care nici ei, nici părinții lor nu le‐au cunoscut. Și voi trimite sabia în urma lor până când îi voi nimici. 17 Așa zice Domnul oștirilor: Vedeți și chemați plângătoarele ca să vină. Și trimiteți după femeile iscusite ca să vină. 18 Și să se grăbească și să ridice plângere pentru noi, ca să ne curgă ochii de lacrimi, și pleoapele noastre să izvorască ape. 19 Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de prădați! Foarte rușinați! Căci am părăsit țara; căci ne‐au surpat locuințele. 20 Ascultați deci, femeilor, cuvântul Domnului, și să primească urechea voastră cuvântul gurii sale și învățați pe fiicele voastre plângere și fiecare pe vecina sa cântarea de jale. 21 Căci moartea s‐a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre ca să stârpească pe prunci din uliță și pe tineri din drumuri largi. 22 Vorbește: Așa zice Domnul: Da, trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe ogorul deschis și ca snopul în urma secerătorului și nimeni nu‐i va aduna. 23 Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa și să nu se laude cel puternic cu puterea sa; să nu se laude bogatul cu bogăția sa; 24 ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta, că înțelege și mă cunoaște că eu sunt Domnul care face îndurare, judecată și dreptate pe pământ, căci în aceasta mă desfătez, zice Domnul. 25 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toți care sunt tăiați împrejur în netăierea lor împrejur; 26 pe Egipt, pe Iuda și pe Edom, pe copiii lui Amon și pe Moab, și pe toți care își taie laturile părului lor, care locuiesc în pustie. Căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel este netăiată împrejur la inimă.