Ungerea lui Isus în Betania
(Mt. 26:6-13Mc. 14:3-9Lc. 7:37-39)1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2 Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El. 3 Maria a luat o litră de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului.
4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:
5 ‒ De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor?
6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.
7 Atunci Isus a zis:
‒ Las-o, fiindcă l-a păstrat pentru ziua înmormântării Mele. 8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.
9 O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.
10 Prin urmare, conducătorii preoților s-au hotărât să-l omoare și pe Lazăr, 11 pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea Domnului în Ierusalim
(Mt. 21:4-9Mc. 11:7-10Lc. 19:35-38)12 În ziua următoare, mulțimea cea mare, care venise la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmier și I-a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana!“
„Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“
„Binecuvântat este Împăratul lui Israel!“.
14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:
15 „Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe“ .
16 Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost glorificat, și-au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le-au împlinit cu privire la El. 17 Astfel, mulțimea, care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18 Mulțimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“.
Isus vorbește despre moartea Sa
20 Printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine, erau și niște greci. 21 Aceștia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat, zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“. 22 Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus.
23 Isus le-a răspuns, zicând:
‒ A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cel ce-și iubește viața o va pierde, dar cel ce-și urăște viața, în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl îl va onora.
27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce-ar trebui să spun? „Tată, salvează-Mă din ceasul acesta?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, glorifică-Ți Numele!
Atunci s-a auzit din Cer un glas care a zis :
‒ L-am glorificat și-l voi glorifica din nou.
29 Mulțimea, care stătea acolo și care a auzit glasul , a zis că a fost un tunet.
Alții ziceau:
‒ I-a vorbit un înger!
30 Isus a răspuns și a zis:
‒ Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum, conducătorul lumii acesteia va fi alungat. 32 Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.
33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Atunci mulțimea I-a răspuns:
‒ Noi am auzit din Lege despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este Acest Fiu al Omului?
35 Isus le-a zis:
‒ Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredința lor
37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?
Și brațul Domnului, cui i-a fost descoperit?“ .
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 „Le-a orbit ochii
și le-a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să-i vindec!“ .
41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria Lui și a vorbit despre El.
42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta, ca să nu fie excluși din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.
44 Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, 45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.
47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuși, Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le-a zis Tatăl“.
Maria îi toarnă mir pe picioare
1 Isus deci cu șase zile mai înainte de Paști a venit la Betania, unde era Lazăr, pe care îl sculase Isus dintre cei morți. 2 I‐au făcut deci o cină acolo și Marta slujea iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el. 3 Maria deci a luat un litru de mir de nard adevărat foarte scump și a uns picioarele lui Isus și i‐a șters picioarele cu părul ei: și casa s‐a umplut de mirosul mirului. 4 Și Iuda Iscarioteanul, al lui Simon, unul dintre ucenicii lui, care avea să‐l dea prins, zice: 5 Pentru ce nu s‐a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat la săraci? 6 Dar a zis aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și având punga, îndepărta cele aruncate în ea. 7 Deci Isus a zis: Las‐o; ea l‐a păstrat pentru ziua înmormântării mele. 8 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna. 9 Deci gloată multă dintre iudei a aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr pe care îl sculase dintre cei morți. 10 Și mai marii preoților s‐au sfătuit ca să omoare și pe Lazăr. 11 Căci din pricina lui mulți plecau de la iudei și credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
12 A doua zi gloată multă, care era venită la sărbătoare, când au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13 au luat ramuri de finici și i‐au ieșit în întâmpinare și strigau: Osana , binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel. 14 Și Isus, găsind un măgar tânăr, a șezut pe el, după cum este scris: 15 Nu te teme, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul măgăriței. 16 Dar ucenicii săi n‐au înțeles acestea la început, ci când a fost proslăvit Isus, atunci și‐au adus aminte că acestea erau scrise pentru el și îi făcuseră acestea. 17 Deci gloata care era cu el mărturisea că a chemat pe Lazăr din mormânt și l‐a sculat dintre cei morți. 18 Pentru aceasta l‐a și întâmpinat gloata, căci a auzit că el făcuse semnul acesta. 19 Deci fariseii au zis între ei înșiși: Vedeți că nu folosiți nimic; iată, lumea a plecat după el.
Isus vorbește de moartea sa
20 Și erau niște greci dintre cei ce se suie ca să se închine la sărbătoare. 21 Aceștia deci au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‐au rugat, zicând: Domnule, voim să vedem pe Isus. 22 Filip vine și spune lui Andrei: Andrei și Filip vin și spun lui Isus. 23 Iar Isus le răspunde zicând: A venit ceasul ca să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu va muri, rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce rod mult. 25 Cine își iubește viața, o pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă‐mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum sufletul îmi este tulburat și ce să zic? Tată, scapă‐mă din ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. 28 Tată, proslăvește numele tău. Un glas a venit deci din cer: L‐am și proslăvit și iarăși îl voi proslăvi. 29 Deci gloata care sta și a auzit, zicea: A fost tunet. Alții ziceau: Un înger i‐a vorbit. 30 Isus a răspuns și a zis: Nu pentru mine a fost glasul acesta , ci pentru voi. 31 Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Și eu îndată ce voi fi înălțat de pe pământ, voi trage pe toți la mine. 33 Iar aceasta o zicea însemnând cu ce moarte avea să moară. 34 Deci gloata i‐a răspuns: Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac și cum zici tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului? 35 Isus deci le‐a zis: Lumina este între voi încă puțină vreme. Umblați cât aveți lumina, ca să nu vă apuce întunericul; și cine umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36 Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s‐a ascuns de ei.
Necredința iudeilor
37 Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în el, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul pe care l‐a zis: Doamne , cine a crezut ce a auzit de la noi? Și cui a fost descoperit brațul Domnului? 39 De aceea nu puteau crede, căci Isaia a zis iarăși: 40 Le‐a orbit ochii și le‐a învârtoșat inima ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și eu îi voi vindeca. 41 Isaia a zis acestea pentru că a văzut slava lui și a vorbit despre el. 42 Totuși chiar dintre mai mari mulți au crezut în el, dar din pricina fariseilor nu‐l mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43 Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. 44 Și Isus a strigat și a zis: Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m‐a trimis pe mine. 45 Și cine mă vede pe mine, vede pe cel ce m‐a trimis pe mine. 46 Eu am venit lumină în lume, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric. 47 Și dacă va auzi cineva cuvintele mele și nu le va păzi, eu nu‐l judec; căci n‐am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. 48 Cine mă disprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să‐l judece: cuvântul pe care l‐am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49 Căci eu n‐am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m‐a trimis, el însuși mi‐a dat poruncă ce să zic și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca lui este viață veșnică. Deci cele ce vorbesc eu, vorbesc așa cum mi‐a spus Tatăl.