Prolog
1 Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2 I s-au născut șapte fii și trei fete. 3 El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului. 4 Fiii lui obișnuiau să meargă unii la alții și să țină, pe rând, câte un ospăț în casa fiecăruia. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5 Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dimineață devreme și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor“. Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6 Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor.
7 Domnul l-a întrebat pe Satan:
‒ De unde vii?
Satan i-a răspuns Domnului și a zis:
‒ De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe întinsul lui.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan:
‒ Te-ai uitat la slujitorul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
9 Atunci Satan I-a răspuns Domnului și a zis:
‒ Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s-au înmulțit în țară. 11 Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.
12 Domnul i-a zis lui Satan:
‒ Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ți întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15 niște șabeeni s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 16 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i-a nimicit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au năvălit, ți-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre deșert, a izbit în cele patru colțuri ale casei și, astfel, casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“.
20 Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia și și-a ras capul. Apoi s-a aruncat la pământ, s-a închinat 21 și a zis:
„Gol am ieșit din pântecul mamei mele
și gol mă voi întoarce în pământ!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“.
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit și n-a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.
Propășirea și răbdarea lui Iov
1 Era un bărbat în țara Uț și numele lui era Iov ; și bărbatul acesta era desăvârșit și drept și temător de Dumnezeu și se ferea de rău. 2 Și i s‐au născut șapte fii și trei fete. 3 Și averea lui era șapte mii de oi și trei mii de cămile și cinci sute de perechi de boi și cinci sute de măgărițe și o mulțime mare de slugi: și bărbatul acesta era mai mare decât toți copiii răsăritului. 4 Și fiii lui mergeau unul la altul și făceau ospăț în casa fiecăruia la ziua sa; și trimiteau și chemau pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea cu ei. 5 Și era așa : când treceau zilele ospătării, Iov trimitea și‐i sfințea: și se scula dis de dimineață și aducea arderi de tot , după numărul tuturor, căci Iov zicea: Poate că fiii mei au păcătuit și au blestemat pe Dumnezeu în inima lor. Așa făcea Iov întruna.
Satana cere să se atingă de Iov
6 Și a fost așa : în ziua când fiii lui Dumnezeu au venit să se înfățișeze înaintea Domnului a venit și Satana printre ei. 7 Și Domnul a zis Satanei: De unde vii? Și Satana a răspuns Domnului și a zis: Din cutreierarea pământului și umblarea pe el. 8 Și Domnul a zis Satanei: Te‐ai uitat tu la robul meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat desăvârșit și drept, temător de Dumnezeu și care se ferește de rău? 9 Și Satana a răspuns Domnului și a zis: Oare în zadar se teme Iov de Dumnezeu? 10 Oare nu l‐ai îngrădit pe el și casa lui și tot ce este al lui de jur împrejur? I‐ai binecuvântat lucrul mâinilor și i‐ai înmulțit averea în țară. 11 Dar ia întinde‐ți acum mâna și atinge tot ce este al lui și te va blestema în față. 12 Și Domnul a zis Satanei: Iată tot ce este al lui este în mâna ta; numai nu întinde mâna asupra lui însuși. Și Satana a ieșit din fața Domnului. 13 Și a fost așa : într‐o zi fiii lui și fetele lui mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 14 Și a venit un sol la Iov și a zis: Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei, 15 și sabeenii s‐au aruncat asupra lor și i‐au luat și au ucis pe tineri cu ascuțișul sabiei; și numai eu, eu singur am scăpat ca să‐ți spun. 16 Pe când vorbea încă el, a venit altul și a zis: Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a ars oile și pe tineri și i‐a mistuit și numai eu, eu singur am scăpat ca să‐ți spun. 17 Pe când încă vorbea el, a venit un altul și a zis: Haldeii au făcut trei cete, și s‐au aruncat asupra cămilelor și le‐au luat și au ucis pe tineri cu ascuțișul sabiei; și numai eu, eu singur am scăpat ca să‐ți spun. 18 Pe când încă vorbea el, a mai venit un altul și a zis: Fiii tăi și fetele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut, 19 și iată a venit un vânt mare de peste pustie și a lovit cele patru colțuri ale casei și ea a căzut peste tineri și au murit; și numai eu, eu singur am scăpat ca să‐ți spun. 20 Și Iov s‐a sculat și și‐a rupt mantaua și și‐a ras capul și a căzut la pământ și s‐a închinat. 21 Și a zis: Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce acolo: Domnul a dat și Domnul a luat ; binecuvântat fie numele Domnului! 22 În toate acestea Iov n‐a păcătuit și n‐a învinuit pe Dumnezeu nebunește.