1 Duhul meu este zdrobit;
zilele mele se sting;
mă așteaptă mormintele.
2 Nu sunt batjocoritori în jurul meu?
Ochii mei trebuie să privească la răzvrătirea lor.
3 Te rog, pledează pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4 Pentru că le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Copiilor celui ce-și trădează prietenii pentru câștig,
li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de batjocură printre oameni,
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere
și toate părțile trupului meu sunt ca o umbră.
8 Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuși, cel drept își va menține calea,
și cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10 Cât despre voi toți, întoarceți-vă, veniți acum !
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit,
chiar și dorințele inimii mele.
12 Oamenii aceștia fac din noapte zi,
iar în prezența întunericului zic : «Lumina este aproape!».
13 Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16 Va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“.
Iov vede în jurul său numai ticăloșie
1 Mi se frânge duhul, mi se sting zilele: mormintele sunt pentru mine. 2 Oare nu sunt batjocoritori în juru‐mi și nu locuiesc oare ochii mei în mijlocul jignirilor lor? 3 Pune, te rog, chezășie ; dă‐mi un zălog la tine: cine va da mâini cu mine? 4 Căci le‐ai ascuns inima de pricepere: pentru aceea nu‐i vei înălța. 5 Cine dă pe prieteni la pradă i se vor topi ochii copiilor. 6 Și m‐a făcut de pomină popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față. 7 Și mi se întunecă ochiul de întristare și toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8 Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel nevinovat se va aprinde împotriva celui nelegiuit. 9 Dar cel drept își va ține calea și cel cu mâinile curate va crește în putere. 10 Dar cu adevărat voi toți, vă rog, veniți iar: și nu voi găsi un singur om înțelept între voi. 11 Zilele mele au trecut , mi‐au nimicit planurile, chiar averile inimii mele. 12 Ei prefac noaptea în zi: își închipuie lumina aproape în fața întunericului! 13 Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric; 14 strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea! 15 Unde‐mi este atunci nădejdea? Da, nădejdea mea cine o va vedea? 16 Se va pogorî la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă în pulbere.