Despre originea înțelepciunii
1 Cu siguranță, argintul are o mină din care este scos,
iar aurul are un loc unde este curățit.
2 Fierul este luat din pământ,
și arama este scoasă din minereu.
3 Omul pune capăt întunericului
și caută până în locurile cele mai adânci
după piatra întunericului și a umbrei morții.
4 El sapă o fântână departe de locuința oamenilor,
în locuri necălcate de piciorul omului;
el stă atârnat și se clatină, departe de oameni.
5 Pământul din care iese hrana
este răscolit pe dedesubt ca de foc.
6 Pietrele lui sunt locul safirului
și în el se află pulberea de aur.
7 Nicio pasăre de pradă nu știe acea cărare ascunsă,
nici ochiul șoimului n-a văzut-o.
8 Nici animalele sălbatice cele mai mândre n-au călcat pe ea;
leul n-a trecut niciodată pe acolo.
9 Omul își pune mâna pe stânca de cremene
și răstoarnă munții din rădăcini.
10 El sapă șanțuri în stâncă,
și ochii lui îi văd toate bogățiile.
11 El stăvilește izvoarele râurilor
și aduce la lumină lucruri ascunse.
12 Dar unde poate fi găsită înțelepciunea?
Unde locuiește priceperea?
13 Omul nu-i cunoaște locuința;
ea nu poate fi găsită pe pământul celor vii.
14 Adâncul zice: «Nu este în mine!»,
iar marea zice: «Nu este la mine!».
15 Ea nu se dă în schimbul aurului ales,
nici prețul ei nu poate fi cântărit în argint.
16 Ea nu poate fi cumpărată cu aur de Ofir
și nici cu onix prețios sau cu safir.
17 Aurul și cristalul nu se pot compara cu ea,
și nu poate fi schimbată pe bijuterii de aur pur.
18 Coralii și cristalul nu merită a fi amintite;
prețul înțelepciunii este mai mare decât al rubinelor.
19 Topazul de Cuș nu se poate compara cu ea;
ea nu poate fi cumpărată cu aur pur.
20 De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locul priceperii?
21 Ea a fost tăinuită de ochii a orice este viu
și a fost ascunsă de păsările cerului.
22 Locul Nimicirii și Moartea zic:
«Am auzit doar vorbindu-se despre ea».
23 Dumnezeu înțelege calea către ea
și El îi cunoaște locul,
24 pentru că El Se uită până la marginile pământului,
vede tot ce se întâmplă sub ceruri.
25 Când i-a stabilit vântului greutatea
și a măsurat mărimea apelor,
26 când a stabilit o hotărâre pentru ploaie
și o cărare pentru lumina trăsnetelor,
27 atunci S-a uitat la înțelepciune și a vestit-o;
a consolidat-o și a încercat-o.
28 Apoi i-a zis omului:
«Iată, teama de Stăpânul – aceasta este înțelepciune,
și depărtarea de rău este pricepere»“.
Îndemânarea omului în găsirea comorilor pământului
1 Negreșit este o vână pentru argint și un loc pentru aur pe unde‐l strecoară. 2 Fierul se scoate din pământ și arama este topită din piatră. 3 Omul pune capăt întunericului și cercetează până la marginea cea mai depărtată pietrele întunericului des și a umbrei morții. 4 El sapă o fântână departe de cei ce locuiesc; sunt uitați de picior; se agață departe de oameni, se clatină încoace și încolo. 5 Pământul, din el iese pâinea și dedesubt este întors ca de foc. 6 Pietrele lui sunt locul safirului și are pulbere de aur. 7 E o cărare pe care șoimul n‐o cunoaște și ochiul vulturului n‐a văzut‐o. 8 Fiii mândriei n‐au călcat‐o și leul fioros n‐a trecut pe ea. 9 Omul își întinde mâna pe stânca de cremene, răstoarnă munții din rădăcinile lor. 10 Taie canale între stânci și ochiul său vede orice lucru de preț. 11 Stăvilește râurile ca să nu picure și scoate la lumină lucrul ascuns. 12 Dar unde se va afla înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 13 Omul nu‐i cunoaște prețul și nu se află în pământul celor vii. 14 Adâncul zice: Nu este în mine. Și marea zice: Nu este la mine. 15 Nu se poate căpăta pentru aur și nici argintul nu se cumpănește drept preț pentru ea. 16 Ea nu se schimbă pe aurul din Ofir, pe onixul cel de preț, nici pe safir. 17 Aurul și sticla nu se pot asemăna cu ea; nu se schimbă pe scumpeturi de aur ales. 18 Nici nu se va face pomenire de mărgean și de cristal; da, prețul înțelepciunii este mai pe sus de rubine. 19 Topazul Etiopiei nu se va asemăna cu ea și nu se va cumpăni cu aurul curat. 20 De unde vine deci înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 21 Întrucât este ascunsă de ochii tuturor celor vii și tăinuită de păsările cerurilor. 22 Pierzarea și moartea zic: am auzit vestea ei cu urechile noastre. 23 Dumnezeu îi pricepe calea și‐i cunoaște locul. 24 Căci el se uită până la marginile pământului și vede sub toate cerurile. 25 Când a dat o greutate vântului și când a măsurat apele cu măsură, 26 când a făcut o lege ploii și o cale fulgerului tunetului: 27 atunci a văzut‐o și a spus‐o; a statornicit‐o și a cercetat‐o. 28 Și a zis omului: Iată, frica Domnului, aceasta este înțelepciune și ferirea de rău este pricepere!